Este stilul lui Dan Petrescu ca înaintea meciurilor să-și laude adversarul. Numai că, într-o perioadă tulbure, cum e acum la Cluj, prin mesajul pe care-l transmite nu-i face niciun bine propriei echipe.
Pentru jucătorii aflați într-o criză de formă evidentă reprezintă mai degrabă un alibi, o plasă de siguranță, în cazul unei noi evoluții modeste și a unui rezultat nefavorabil: "Țineți cont, totuși, că am căzut de pe un cal mare". Așa a procedat și cu Jablonec (0-1), și împotriva lui Randers (1-1), și joi seară, cu Alkmaar (0-1). Trei dueluri cu formații fără discuție din categoria celor ”accesibile”, ultimele două pe propriul teren, din care n-a scos decât un punct amărât.
Pe olandezi, Dan i-a ridicat în slăvi de ai fi zis că în Gruia vine vreo superputere europeană, nu o trupă acum de mijlocul clasamentului într-un campionat, al Olandei, de mâna a doua pe Bătrânul Continent. La "adăpostul" discursului său, CFR-ul a bifat iarăși o primă parte modestă, a încasat foarte ușor golul care avea să decidă destinația punctelor, iar când cei din teren au simțit că s-ar putea mai mult n-am avut nicio secundă senzația acelui "murim cu ei de gât". Bilanțul? Trei ocazii, niciuna cu adevărat importantă: ”Ne-am străduit, ați văzut, dar atât s-a putut”.
Dan Petrescu nu le face un bine alor săi nici când declară, la final, "echipa a jucat foarte bine. Am întâlnit favorita grupei și meritam victoria. În prima repriză au fost un pic mai buni ca noi, dar repriza a doua a fost toată a noastră. Ei nu au avut nicio ocazie. Atitudinea a fost bună, dar trebuia să băgăm mingea în poartă. Ați văzut ce echipă bună am întâlnit, dar meritam cel puțin un egal". Senzația este că antrenorul CFR-ului ori a văzut alt meci, ori încearcă să ascundă "gunoiul" sub preș.
{{text}}