1995: Anul Răducioiu

Despre fotbalistul român care le-a tăiat respirația celor de la L'Equipe

Nu am nicio experiență în studiul unui contract fotbalistic, dar m-a capsat știrea de ieri - Florin Răducioiu a cerut 3 zile ca să studieze contractul oferit de Dinamo pentru a ocupa postul de team-manager al echipei, în situația dramatică de azi. 

Fan Răducioiu de-o viață - cu toate naivitățile unui fan -, sigur că îmi place ideea, dar nu m-aș încumeta să mă amestec în "problemă".... Ar fi o impertinență și nici nu garantez reușita - cum se zice în afaceri.

Buna dispoziție

Pot crea însă o bună dispoziție. Contează enorm buna dispoziție în studiul unui contract. Ca atare, mă gândesc că nu greșesc dacă aduc la suprafață un articol din 1995 despre Florin Răducioiu de atunci. Poate că le ajută și lui, și celor implicați, într-o bună dispoziție în decizie. Articolul se intitula "Anul Răducioiu" și îmi aparține:

Lipsă de concentrare!?

"Miercuri, în Turcia, într-un meci din care microfoanele ne transmiteau foarte bine cât de vârtos se bubia mingea, Răducioiu mi-a definitivat părerea conform căreia, de la Dumitrache încoace, România n-a mai avut centru înaintaș de o asemenea calitate. Poate că nu de un meci cu Azerbaidjanul era nevoie pentru a confirma ceea ce ne era clar de la Mondialele 1994. 

Azerii sunt încă rudimentari, agățători, simpli băieți avântați și așa mai departe pe linia asta. Cum-necum, ei au izbutit să-i aducă pe români în acea stare neplăcută numită "lipsă de concentrare din cauza inferiorității adversarului". Se întâmplă în viața oricăror profesioniști.

Ține-ți rangul!

În această echipă care nu a jucat mai nimic, Răducioiu a fost singurul căruia nu i-a păsat de valoarea adversarului, nu s-a coborât la ea, s-a concentrat asupra valorii lui, a marcat 3 goluri din 4 și un assist pentru Ilie Dumitrescu, adică a jucat ceea ce știm că se numește fotbal. 

El nu a fost un chior în țara unor orbi, ci unicul clarvăzător, fie și de unul singur. Profesionistul a fost profesionist conform legii lui extrem de grele: în cele mai rele condiții, ține-ți rangul, respectă-ți valoarea, nu fușeri, nu rasoli, nu te trișa! E extraordinar cât fotbal a învățat în Italia acest Radu pentru care m-am luat de cap cu atâția amici exasperați cândva de ratările și răsfățurile lui.

Un echivalent pentru frumusețe?

Azi nu mai am de ce-l apăra. Omul - cu o alură irezistibilă de flăcău frumos - a atins o puritate a jocului de centru înaintaș clasic întru totul încântătoare. 

E obsedat de gol, e obsedat de poartă, nu mai "freacă" niciun balon, caută prompt pasa, pătrunderea, "mușcă" imediat șutul, nu mai "moare" după nicio ratare; acoperă bine, pendulează larg, pune cui trebuie ce trebuie; stă, în sfârșit, bine pe picioarele lui și nu mai știe ce-i răsfățul. 

Golul al patrulea, în care a întors totul în careu, nu are echivalent de frumusețe decât în pasa cu capul, imediat după ce a dat acel 3-1 necesar tuturor, spre un Ilie Dumitrescu găsit perfect dintr-o ochire.

Ca să ne fie clar, fără exagerări - Răducioiu e cel mai bun fotbalist român din câți joacă azi pe lumea asta".

Notă finală 2021. Nu exageram! Despre acest România - Azerbaidjan, L'Equipe titra: "Răducioiu de neoprit", iar în text se aprecia că "Răducioiu a făcut un meci care ne tăia respirația". Care fotbalist român a tăiat vreodată respirația celor de la L'Equipe? Căutați pe Google!