În vara lui 2016, după ce Pittsburgh Penguins cuceriseră Cupa Stanley, căpitanul Sidney Crosby a intrat în camera unui bătrân, spre a-i prezenta trofeul. Omul era însă fan Montreal Canadiens!
"Pinguinii" uitaseră frâna de mână trasă când plecaseră la luptă în cel de-al 99-lea sezon NHL, cel din 2015-2016. Chiar dacă la echipă sosise Phil Kessel, chiar dacă specialiștii spuneau că la Pittsburgh se găsea una dintre cele mai ofensive linii din lume.
Chiar dacă Sidney Crosby se zbătea, după 28 de meciuri situația era 15-10-3. "Washington Post" începuse să se întrebe dacă nu cumva "Sid the Kid" a terminat bateriile, după ce marcase doar de șase ori, iar când se făcea referire la el textele erau de genul "fiecare jucător trece prin pase proaste"...
Crăciunul nu l-a mai așteptat pe antrenorul Mike Johnston, demis pentru a doua oară de la grupare. Mike Sullivan i-a luat locul, a venit cu o baghetă magică, iar lucrurile au început să funcționeze: Crosby a punctat, non-stop, din 12 decembrie până la finele sezonului, a trecut de 900 de puncte adunate și a terminat cu 36 de reușite.
După ce NY îi eliminaseră de două ori în ultimele două play-off-uri, "Pinguinii" au dat "Rangers"-ii deoparte, apoi 4-2 cu Washington Capitals. 4-3 cu Tampa Bay, cu Crosby gol de aur în overtime-ul meciului al doilea, și marea finală cu San Jose Sharks.
Băiatul din Halifax devenise campion în 2009, aceasta era a doua mare provocare, mai ales că știa că în istorie doar opt jucători reușiseră minunea: două titluri olimpice, două Cupe Stanley. Ca să n-o mai lungim, 12 iunie, 3-1 în ultimul meci și al patrulea trofeu din istoria echipei...
Moși Crăciuni pentru cei mici
Conform tradiției, s-a mers la Spitalul de Copii din Pittsburgh, pentru ca să poată admira și cei mici Cupa. Se ajungea aici din anii ’70 și, la fiecare Crăciun, patru dintre jucători se costumau în Moși.
Când Sid a intrat în cameră, Addison, fetița de șapte ani, nici măcar nu a clipit. A spus doar "Hei, Sid!", apoi a adăugat un singur "Wow!" văzând "turnul" cărat de căpitan, uitând să închidă gurița.
Când au terminat de semnat autografe, Sid, ca întotdeauna, a întrebat. "Bun, și acum unde mai putem merge?". Unul dintre jurnaliștii care-i însoțeau, Gord Miller, specialist pe hochei, a răspuns: "Fix după colț este un cămin pentru bătrâni, dacă vrei...". "Haidem!", s-a auzit și s-a purces într-acolo.
Atmosferă tipic americănească: septuagenari dichisiți, unii în scaun cu rotile, unii mirați, alții absorbiți de jocul de petanque de pe covor. Sidney a luat și el bilele, le-a împărțit, a "tras" de două ori. Poze, strângeri de mână naturale, nu forțate. Cam asta era tot! Ba nu!
"Rocket" Richard
La un moment dat, în sala aceea de festivități de la parter, cineva, parcă o asistentă, a spus: "Ce păcat că nu e și Joe aici, cred că s-ar fi bucurat!". Sid a auzit. "Who’s Joe?", ca-n faimoasa melodie a celor de la "New Order". "Un veteran de război din Coreea. Din păcate, e orb și nici nu se poate ridica din pat. E țintuit acolo de ceva vreme!"
Trei secunde i-a luat să ajungă la etaj căpitanului de la Penguins. Nu mai mult! A ciocănit la ușă. Asistenta a spus că cei de la Pittsburgh sunt aici, lângă patul său, aducând cu ei Cupa Stanley, pe care abia o câștigaseră.
Joe s-a ținut semeț. "Oh, îmi pare rău, Sid, sunt fan al celor de la Montreal Canadiens!". Crosby a parat, imediat: "Nu e nicio problemă, Joe, cine-ți place de la Montreal?".
Veteranului nu i-a tremurat vocea: "Rocket" Richard, normal! Canadianul plecat în 2000 fusese imens: primul jucător din toate timpurile care marca într-un singur sezon 50 de goluri, întâiul care atingea borna a 500 de reușite, 18 ani la o singură echipă. Sid a răsucit, imediat, trofeul. Pentru că "Rocket" îl cucerise de opt ori, n-a fost greu să-i găsească numele gravat.
Cele mai performante camere TV din lume, mânuite de cei mai dibaci operatori de pe planetă, n-au putut surprinde lacrima ce plecase deja din ochii bătrânului în momentul în care degetul său, condus cu blândețe de cel al lui "Sid the Kid", trecuse peste numele celui pe care-l iubise în tinerețe.
Fusese ceva, așa, ca o fâlfâire de aripi, iar lui Joe, orb, i se păruse că-l zărește, undeva, pe tipul dat cu briantină pe păr...
* Sursa: Gord Miller, TSN Overdrive
{{text}}