EXCLUSIV Fanii unui club de tradiție din Anglia, mesaj de apreciere pentru investigațiile Gazetei Sporturilor: „Versiunea românească modernă a Washington Post”

Un grup de fani englezi ai clubului Charlton Athletic - fost în Premier League în anii 2000, ajuns între timp în liga a treia - a trimis un mesaj surprinzător de mulțumire ziarului Gazeta Sporturilor. Suporterii londonezi au lansat un site pentru a-i avertiza pe fanii altor echipe despre riscurile preluării clubului de către oameni de afaceri dubioși 

În iarna lui 2020, clubul englez Charlton Athletic - pe atunci în Championship, liga a doua - era preluat de un fond de investiții avându-l ca paravan pe un anume Tahnoon Nimer, un pretins prinț din Emirate în anturajul căruia se afla și controversatul om de afaceri român Claudiu Florică. În aceeași perioadă, cei doi și-au anunțat intenția de a cumpăra și Dinamo București.

“Astăzi, oricine poate cumpăra un club profesionist din Anglia pentru o liră sterlină, fără să fie verificat prea tare de autoritățile relevante, și apoi poate face ce vrea cu bunurile și fondurile achiziționate. Acest scenariu s-a derulat deja la mai multe cluburi, cum ar fi Bury și Wigan. Și a fost încercat și la Charlton, o mare greșeală” 

- The Charlton Athletic Dossier

 În timp ce majoritatea fanilor lui Charlton visa la milioanele șeicilor, jurnaliștii Gazetei Sporturilor au discutat cu personajele importante implicate în preluarea clubului englez și au publicat două articole care scoteau la suprafață informații delicate de culise și în care oamenii-cheie își aduceau acuzații extrem de grave. 

Primul articol din investigația Gazetei

În cele din urmă, Tahnoon Nimer nu a injectat în club banii promiși în momentul cumpărării clubului pentru doar o liră sterlină. După câteva luni extrem de dificile, Charlton a fost salvată de la faliment in extremis de un afacerist danezo-american, Thomas Sandgaard. Totuși, echipa a retrogradat în Division One - liga a treia - , iar acum este pe locul 22 din 24.

 Marcați de povestea tulbure din 2020, fanii lui Charlton au lansat de curând site-ul “Cod Roșu: Dosarul Charlton Athletic” al cărui scop este să explice lucid și detaliat evenimentele din spatele preluării clubului de către Nimer: “Sperăm că acest site va fi folosit ca reper de autorități și de jurnaliști. Sperăm de asemenea să reprezinte un sistem preventiv de alertă pentru fanii altor cluburi”. 

Surprinzător, fanii din spatele Charlton Athletic Dossier au publicat ieri un articol de mulțumire pentru jurnaliștii Gazetei Sporturilor despre care scriu că “ne-au adus mai multe informații concrete din interior decât a făcut-o întreaga media din Marea Britanie la un loc”.

Noi credeam că (n.r. - jurnaliștii de la Gazetă) sunt o gașcă de jurnaliști sportivi, iar ei se dovedesc de fapt a fi versiune românească modernă a Washington Post, dar cu un pic de fotbal în plus! 

- The Charlton Athletic Dossier

Al doilea episod din investigația Gazetei

Gazeta publică traducerea articolului de pe The Charlton Athletic Dossier: 

Prietenii noștri din…București 

"De fiecare dată când fanii lui Charlton s-au mobilizat în trecut pentru a proteja clubul de amenințări existențiale, eforturile noastre au fost de obicei susținute de mass-media. De data asta, lucrurile au stat diferit. Am avut o acoperire bună de presă din partea redutabilului Richard Crawley de la South London Press (n.r - cotidian din sudul Londrei înființat acum peste 150 de ani), dar un ziar local nu are resursele necesare pentru a investiga într-un caz complex precum preluarea unui club.

 În repetate rânduri, reporteri de la publicațiile naționale au discutat cu noi și, într-una din dăți, ne-au și ajutat în culise, însă niciunul nu s-a simțit în stare să facă lumină în saga ESI (n.r. - East Street Investments, controversatul fond de investiții care a preluat Charlton Athletic). Ne-au spus că dovezile privind neregulile din spatele preluării sunt dificil de obținut. “Nu avem resursele necesare să căutăm aceste dovezi”, ne-au zis. Și - chiar nu ne-au spus asta - Charlton nu generează “click”-urile pe care le fac articolele despre Newcastle sau “Wayne Rooney la Derby County”. 

Așa că s-au ferit să scrie despre această poveste, motiv pentru care noi am demarat acum acest proiect. În dosarele complete - versiunile lor editate reprezintă esența acestui site - , cea mai mare parte din materiale provine din propriile noastre cercetări sau din postări în rețele sociale provenite de la surse demne de încredere. Nicio publicație importantă nu a contribuit cu vreo dezvăluire care să ajute la clarificarea întregii povești. 

Cu o singură excepție: Gazeta Sporturilor. 

Cine???

Da, exact. Cel mai amplu research, cele mai multe dezvăluiri și cele mai semnificative interviuri cu personajele din saga Charlton apărute până acum au fost publicate într-un ziar de sport din România, în două articole lungi, devastatoare, care ne-au produs tuturor dificultăți tocmai pentru că informațiile prezentate erau greu de acceptat, de digerat. Și asta e doar prima parte. 



Un an mai târziu, am fost uimiți să descoperim că acest “ziar de sport” s-a numărat de fapt printre eroii unui film documentar tulburător, nominalizat la Oscaruri, având ca temă scandalul produs de un incendiu într-un club din București, în 2015, și expunerea corupției guvernamentale care a dus la moartea oribilă, evitabilă, a multora dintre supraviețuitorii incendiului. 



Gazeta Sporturilor nu este un “ziar de sport” obișnuit și lor am vrea să le aducem un omagiu aici, spunându-vă mai întâi ce am aflat de la ei și, ulterior, despre ei. 

Nimer merge la București 

Totul a început cu postările de pe Twitter ale unui jurnalist sportiv român freelancer (n.r. - Emanuel Roșu). La începutul lui februarie 2020, după ce aparent tocmai încheiase afacerea pentru a cumpăra clubul Charlton, Tahnoon Nimer se afla la București cu scopul presupus de a prelua Dinamo, unul dintre cluburile de top din România. Pentru fanii lui Charlton - având încă proaspătă în minte amintirea prost organizatei rețele de cluburi europene deținute de Roland Duchatelet (n.r. - omul de afaceri belgian care îi vindea clubul Charlton lui Tahnoon Nimer) - aceasta era o veste îngrijorătoare. 

Avea Nimer bani suficienți să cumpere două cluburi? Și de ce atât de repede după ce o cumpăra pe Charlton? De ce România? Și ar fi fost Dinamo partenerul favorit din rețea în defavoarea lui Charlton, cum s-a întâmplat la început cu Standard Liege sub patronatul lui Roland Duchatelet înainte ca fanii lui Standard să-l invite să se care? 

Dar România era un teritoriu mai greu de înțeles decât Belgia. Povestea de la Dinamo părea o minciună, însă îngrijorarea generală în privința lui Nimer a fost alimentată de o fotografie publicată într-un tabloid din România care-l arăta pe Nimer la masă cu nepotul lui Nicolae Ceaușescu, notoriul dictator decedat. Februarie s-a făcut martie, iar acțiunea s-a întors în Marea Britanie unde a început scandalul din consiliul director. Dar înainte de a avea timp să înțelegem cu adevărat ce se întâmplase cu East Street Investments, a apărut Gazeta Sporturilor… 

Primul articol: “Sunt escroci. Fondul lor de investiții este un fals” 

Al doilea articol:  "Acuzații de asasinat, escrocherie și planuri imobiliare ascunse”

 Informațiile publicate au fost devastatoare și, printre altele, le-au justificat bănuielile acelor fani care vizitaseră și consideraseră site-ul ADBD ca fiind deloc credibil. Uitându-ne acum peste articole, un lucru iese puternic în evidență. GSP a fost singura publicație din lume care i-a convins pe Southall, Nimer și, mai ales, pe altfel invizibilul Heller să vorbească pe larg și să facă afirmații explozive. Mai mult decât atât, în mod normal, primul dintre cele două articole ar fi fost de interes doar pentru fanii lui Charlton. Legătură cu Claudiu Florică - de mare interes pentru cititorii români - a venit abia în partea a doua, dar GSP nu și-a făcut griji în privința lipsei de “click”-uri domestice la un articol despre un club din ligile inferioare engleze. 

Cu toate că înțelegem constrângerile jurnalismul modern din Marea Britanie în privința resurselor, sperăm că unii dintre ei se vor gândi un pic la treaba asta: singurele dezvăluiri detaliate, publicate și - fie ele blestemate! - despre oamenii care au preluat Charlton Athletic au apărut într-un ziar românesc. Și încă într-unul de sport. Sau cel puțin așa am crezut la început… 

Jurnalism de investigație de clasă mondială, împachetat printre știri de fotbal 

Ca să fim sinceri, am fost puțini suspicioși când am dat peste Gazeta Sporturilor. Marea Britanie nu a avut niciodată un ziar de sport național, deși cei mai mulți dintre noi știam de L’Equipe din Franța. 



Având în vedere modul în care media din UK ne spunea despre lipsa ei de resurse, ne-am întrebat cum un ziar de sport din România ar avea cu adevărat puterea de a angaja jurnaliști de investigație. Dar articolele lor au rezistat testului timpului și așa am ajuns la acest proiect web. Munca celor de la GSP ne-a îmbogățit dosarele despre Nimer și Heller și ne-a îndrumat spre trecutul întunecat al lui Florică.

Un an mai târziu, am remarcat că BBC urma să difuzeze un documentar românesc nominalizat la premiile Oscar cu titlul “Colectiv”, iar spre marea noastră uimire am descoperit că jurnaliștii de investigație care apar în film sunt chiar de la Gazeta Sporturilor, ziarul “nostru”. Filmul arată cum jurnaliștii au dezvăluit informații scandaloase după un teribil incendiu dintr-un club bucureștean, în 2015. Articolele lor au scos în stradă oameni care i-au scandat numele redactorului șef Cătălin Tolontan și, în cele din urmă, au dus la arestări și la căderea guvernului. Fiind vorba de România, au apărut și amenințările la viața jurnaliștilor. 

Filmul, greu de privit, este convingător - o remarcabilă documentare a unor lucruri îngrozitoare - dar ne-a luat ceva să înțelegem cum au putut să se ocupe de această poveste niște jurnaliști care lucrează pentru un ziar specializat pe fotbal. La un moment dat, în film se vede cum un episod din investigație, care conținea detalii uluitoare din ministerul de Interne, e publicat în paginile de mijloc ale ziarului, printre articole în care se scrie despre fotbal. Este ca și cum revista FourFourTwo ar publica o investigație uriașă despre corupția din inima guvernului britanic. 

Dar media din România este diferită. Foarte multe ziare mari au fost cumpărat de oligarhi și au devenit purtătoarele de cuvânt ale cuiva. Gazeta Sporturilor a publicat inițial investigații bine documentate despre corupția din fotbal și nu a făcut niciun favor nimănui, indiferent de numele clubului implicat. Oamenii au început să vadă Gazeta ca fiind singurul ziar în care pot avea încredere. Cătălin Tolontan a supraviețuit poveștii Colectiv în funcția de redactor șef, iar GSP este acum deținută de compania germană (n.r. elvețiană) Ringier, care sperăm noi că-i va lăsa în continuare libertatea editorială.

 Așadar, aceștia sunt cei care ne-au adus mai multe informații concrete din interior decât a făcut-o întreaga media din Marea Britanie la un loc. Noi credeam că sunt o gașcă de jurnaliști sportivi, iar ei se dovedesc de fapt a fi versiunea românească modernă a Washington Post, dar cu un pic de fotbal în plus! Ceea ce probabil că ar reprezenta un combo mai bun de conținut pentru cititor decât ar părea la prima vedere. 

Povestea despre Charlton a fost doar o simplă zi de muncă pentru ei. Însă noi vom încerca să-i contactăm, să le arătăm acest text și le transmitem mulțumirile noastre. Nu se știe niciodată, poate că vor avea mai multe să ne spună… "

Cine este Charlton Athletic 

Fondat în 1905, Charlton Athletic și-a trăit perioadele de glorie chiar înainte de al doilea război mondial, când s-a bătut pentru titlu în prima ligă, apoi între anii 2000 și 2004 când a fost la un pas de a prinde un loc de Champions League. Clubul din sud-estul Londrei a ajuns acum pe locul 22 (retrogradabil) din 24 în Division One, liga a treia