De-aia, pentru că a fost cavaler și l-a lăsat pe altul să bată un penalty. Dar discuția este mai serioasă decât pare la prima vedere.
Îți tresaltă inima de bucurie patriotică atunci când băieții noștri care joacă în străinătate au câte o realizare. Uneori este o pasă de gol sau o pasă pre-premergătoare pasei decisive. Nu contează ce, cum sau când, important e că afli că al tău a fost la originea golului.
Celebrați! Celebrăm, Măria Ta!
Altă dată se celebrează o mângâiere de balon care amintește de marii magicieni. Câteodată e suficientă o demarcare cum nu s-a mai văzut pe fața planetei. Știți cum devine cazul, nu-i nevoie să detaliez.
Ianis este elogiat, Răzvan Marin este adulat, lui Moruțan mai au nițel turcii și vin să-i predea sabia lui Ștefan cel Mare. De pe Ibrox Park până pe Ali Sami Yen nu-i sfârșit de săptămână în care să nu ne îmbătăm cu apă caldă, așa cum bine a spus un clasic al fotbalului românesc.
Un fel de Dinamo-Rapid
Ultima etapă din superliga turcească a programat derbyul Beșiktaș-Galatasaray, un fel de Dinamo-Rapid al nostru. Ca să continuăm analogia, de-abia Fener-Galata este un soi de Steaua-Dinamo. E bine de știut pentru cei mai noi în branșă că odinioară un Steaua-Dinamo făcea cât zece Fener-Galata.
Să revenim însă la minunatele noastre timpuri, cu Erdogan președinte-sultan-ayatolah și ce mai dorește el și cu Fatih Terim pentru a n-a oară antrenor al Galatei. Scor final 2-1 pentru Beșiktaș, dar memoria noastră afectivă reține că primul gol, foarte frumos, a fost înscris de Alex Cicâldău.
De unde atunci nemulțumirea "Împăratului" Terim? Dincolo de niște mingi pierdute cam ușor de tridentul Cicâldău, Moruțan și Berkan, observație tot a celebrului antrenor al roș-galbenilor.
Alex era executantul, nu Mostafa!
Galata a obținut un penalty în minutul 81, la scorul de 2-1 pentru Beșiktaș. Transformarea acestuia putea însemna relansarea partidei. Dovadă a încrederii de care se bucură deja în ochii antrenorului, Cicâldău era jucătorul desemnat să execute lovitura de pedeapsă.
O spune fără echivoc chiar Terim, "executantul de penaltyuri al echipei este Cicâldău, toată lumea o știe". Atunci, de ce i-a dat Cicâldău mingea lui Mostafa Mohamed? Sau de ce Mostafa Mohamed i-a luat-o lui Cicâldău?
Venim în ajutorul lui Terim și al fanilor lui Cicâldău cu câteva variante de răspuns:
- a) Pentru că Alex a fost cavaler și a vrut să îl lase pe Mostafa să se remarce, el având deja golul înscris la începutul meciului
- b) Pentru că în derularea rapidă a evenimentelor, românul a fost surprins de tupeul egipteanului
- c) Pentru că lui Alex îi era frică și de-abia aștepta un pretext să scape de răspundere
E doar unul tehnicuț și mingicar
Eu înclin către varianta c, pentru că a) m-am specializat fără să vreau în stilul la alibi al fotbalistului român și b) spre deosebire de Terim știu că Cicâldău avea o problemă cu transformarea penaltyurilor și când juca la Craiova. Vremurile s-au mai schimbat, așa că la conferința de presă "Împăratul" nu a anunțat că românul degrabă dătător de minge va fi pedepsit ca pe vremea spahiilor și ienicerilor.
Dar episodul cu Cicâldău în rol de protagonist ne explică încă o dată de ce fotbalistul român – tânăr, talentat, de multe ori și băiat ascultător – nu se impune pe acolo pe unde joacă. Nu își revendică rolul de lider, deși poate l-ar merita. Nu este nici simpatizat, nici detestat de grup, e doar unul tehnicuț și mingicar care stă în pătrățelul lui. De ce?
- a) Pentru că, exponent al unei educații de subzistență, se dă la o parte la greu, chiar și atunci când este învestit cu încredere
- b) Prin urmare, îi dă mingea primului Mustafa care îi iese în cale.
Din punctele a și b derivă:
- c) Dacă beneficiem de un penalty cu Islanda, cine îl bate?
{{text}}