Marius Mărgărit, reporterul al Gazetei Sporturilor cu o experiență de peste 25 de ani, transmite, de la Cluj, senzațiile experimentate în primele zile de concurs de la Transylvania Open, competiția care o aduce la start pe Simona Halep, dar și pe Emma Răducanu, noua preferată a românilor. Iată mai jos opinia lui Marius Mărgărit.
Sunt pentru prima dată la un turneu WTA și da, din sală, din vorbe care plutesc în jur, din atitudinea oamenilor, lucrurile se simt cu totul altfel decât de la televizor.
Și am senzația, că aici, la Transylvania Open, se joacă mai mult decât un trofeu, 280 de puncte pentru învingătoare și câteva zeci de mii de euro. Dincolo de tenis, mai e o miză, trofeul „Queen of Hearts of Romania”. Se simte asta din dorința Emmei de a vorbi, chiar și mai poticnit, doar în română la interviurile de după meci.
E și o chestie de marketing, dar să nu o acuzăm, poate că suntem noi prea cârcotași, poate că totul vine din suflet, din copilorășenia simplă a unei puștoaice care a ajuns dintr-o dată pe cerul tenisului.
În China poate va vorbi la fel pentru cei de acolo. E de înțeles, rădăcinile sunt la fel de dragi și puternice chiar dacă la capete opuse de lume. Se simte din furia Simonei cu Ruse, adică, stați, sunt încă aici și răspunsul indirect, când a preferat și ea să vorbească tot în română după meci.
Este evident, apariția Emmei și mai ales prezența ei aici a declanșat un tsunami de simpatie a românilor, care au adoptat-o, uitând-o parcă în sertarul amintirilor dragi pe Simona. Cu aerul ei fresh și zâmbetul ștrengăresc, englezoaica noastră câștigă puncte nu doar pe teren, ci mai ales în inimi.
Simona, care a avut un an atât de dificil, știe ce ingrați suntem, ce repede ne uităm idolii. Românii o iubesc, dar e tot mai clar că acum, Emma este un pic mai sus. Iar Simo, chiar dacă a pierdut ceva locuri în ierarhia WTA, pe ăsta, să rămână prima gândurile celor de acasă, nu vrea să-l cedeze.
E un motiv în plus pentru un restart, pentru o nouă provocare. Nu doar să câștige pe teren, nu doar cu Emma, ci să puncteze în clasamentul nescris al inimilor. Toți așteptăm semifinala Emma-Simona. E posibil să avem un meci mare! Dar mai e ceva. Să nu uităm de o altă româncă, de Jaqueline Cristian.
Acum 9 ani și mai bine, era le notre Petit As, campioana lumii la U14. A crescut, e și ea pe val, iar tenisul ei este tot mai puternic. Știe și ea cum e cu marketingul, cu imaginea. Pelerina de vampiriță o scoate din mulțime. Dar și tenisul ei. Frumoasă, uneori parcă prea sigură de ea la capitolul look, atletică, cu un serviciu exploziv, nervoasă, cu o privire de tigroaică, Jaq e o pată de culoare, într-un tenis prea monocrom.
Mai pune o scurtă, găsește un contre-pied care te lasă fără aer, un passing fin. Tomljanovici știe. Și Jaq luptă, trage cu dinții de fiecare punct. Jocul ei are suișuri și coborâșuri, dar urcă, tot urcă. Mai are puțin până la top 100. E o promisiune care prinde aripi. Și, de ce nu, o posibilă pretendentă la titlu. Și nu numai.
{{text}}