Cu ochii în soare

Și în meciurile de duminică din Liga 1 s-au consemnat, firește, greșeli de arbitraj, nu însă atât de numeroase ca în alte etape. Scriu firește pentru că, din păcate, fără ele nu se poate. Fac parte din recuzita fotbalului nostru. 

Astfel, pe semnalizarea eronată a asistentului Vladimir Urzică, Sebastian Colțescu i-a anulat lui Sepsi, 4-1 cu Dinamo, un gol perfect valabil în minutul 56. Analiza video a dovedit că Luckassen nu se găsea în ofsaid.

Mai rău a comis-o Andrei Antonie atunci când, în minutul 71 al întâlnirii FCSB - FC Argeș, a validat golul lui V. Gheorghe, deși fluierase henț și penalty înainte ca mingea trimisă cu capul de bucureștean să intre în plasă. Și AA chiar trebuia să intervină deoarece, până să depășească linia porții, balonul fusese lovit cu mâna de fundașul argeșean Turda.

Nu se poate spune că arbitrul a procedat corect întrucât, pasămite, ar fi lăsat avantaj. Cel mai mare avantaj, se știe, e golul. Mai mare nu există. Numai că AA sancționase hențul, iar balonul a pătruns în poartă când meciul era, practic, oprit. 

Ca atare, era dator să anuleze golul și să indice punctul cu var, decizia lui favorizând formația lui Edi Iordănescu. În ideea că, nu-i așa?, loviturile de la 11 metri se mai și ratează. Ceea ce, pe bună dreptate, au invocat piteștenii.

Să nu înțelegeți că, menționând eroarea lui Antonie, aș pune la îndoială succesul obținut de Fl. Tănase et Comp! Chiar dacă realizat în repriza secundă și de la 0-1, el trebuie socotit meritat. Mai ales în condițiile în care, afectată de Covid-19, FCSB a venit la stadion la doar câteva zile, uneori și două!, după ieșirea unor jucători din carantină.

Că FCSB a învins, mai insistentă și mai încrezătoare, grație băncii de rezerve, marcatorii Oct. Popescu și V. Gheorghe fiind introduși după pauză, această remarcă ar constitui începutul unei alte discuții. Care ar repeta că în fotbalul competitiv, ce presupune meciuri din 3 în 3 zile, trofeele se câștigă cu lotul, nu cu echipa. Nu cu 12-13 jucători, ci cu 17-18.

Întorcându-ne la confruntarea de la Sf. Gheorghe, am reținut și declarațiile de după minutul 90. Interesante, de comentat. De pildă, mai necăjit ca oricând, căpitanul „câinilor”, Gabi Torje, a atras atenția asupra pericolului ca investitorii, câți au mai rămas, să dea bir cu fugiții. Să lase echipa baltă. În limbajul galeriei, cu ochii în soare. Adică și fără puținul grație căruia ea încă mai respiră.

„Noi, jucătorii, suntem vinovați pentru ce se întâmplă”, a recunoscut Torje. Corect. Din cauza fotbaliștilor, a lipsei lor de implicare, dar și de har în cazul unora, Dinamo a ajuns o navă în derivă. Amenințată cu scufundarea.

La fel a impresionat, dacă nu mai tare, discursul lui Cristiano Bergodi. Crescut în Il Calcio, unde a bifat aproape 200 de partide pentru Lazio, acesta nu s-a ferit să-l laude pe predecesorul său, Leo Grozavu: „Sepsi a avut un antrenor foarte bun, care are tot respectul meu. A reușit un play-off extraordinar”.

Într-un fotbal cum e cel românesc, în care se obișnuiește ca fiecare tehnician să se plângă de cel căruia i-a luat locul, că nu i-a pregătit corespunzător pe băieți, că n-a făcut, că n-a dres, placă veche, iată-l pe Bergodi oferind un exemplu de fair-play. De verticalitate, de caracter. Bravo lui!, n-ar strica să învățăm ceva din atitudinea italianului. Din bunul lui simț.