Sub bagheta lui Laurențiu, jocul oltenilor a început să capete identitate, iar meciurile lor, calvaruri ale neputinței până nu demult, sunt acum privite cu plăcere
În disputa identitară, definită juridic drept CS Universitatea vs FCU 1948, iar în termeni mai puțin stricți numită Craiova lui Rotaru vs Craiova lui Mititelu, celei dintâi structuri începe să i se spună "Craiova lui Reghe".
E firesc să se întâmple asta, să intri ca parte componentă în denumirea populară a echipei pe care o antrenezi, atunci când ultimele tale rezultate sunt 5-0, 4-0, 5-2...
Ce fel de spectacol preferați?
Dacă dai o căutare pe "motoare" despre Reghecampf, prima pagină electronică de citări se referă la divorț, la chestiuni pasionante pentru toată lumea, de la gospodine la pretinși intelectuali, în general la oameni care, neputându-și trăi așa cum și-au dorit propria lor viață, preferă s-o trăiască pe-a altora.
Și oricând un scandal matrimonial e mult mai spectaculos decât niște chestiuni de ordin tactic. Ce dacă a bătut cu 5-2 sau cu 5-0? Poate să bată și cu 10-0, show-ul de la partaj va face rating mult mai mare...
Tendința de a compara
5-2, 5-0 sau 4-0 arată spectaculos, chiar dacă Mioveni și Clinceni nu spun mare lucru, iar Baia Mare e din liga a treia. FCSB și CFR au întâlnit adversari de alt calibru, Argeșul e în creștere, iar Voluntariul câștigase o grămadă de meciuri la rând. Însă Edi bate dintr-un autogol cu mâna, Petrescu așteaptă minutul 89, în timp ce la olteni, de când începe meciul, începe și asaltul.
În cele trei meciuri pomenite, chiar dacă adversarii au fost modești, tabela s-a dus repede la 2-0 pentru Craiova. Asta, ca să ne amuzăm puțin, amintindu-ne că Ionuț Chirilă era în extaz după acel prim sfert de oră al echipei sale, la capătul căruia Clinceniul încasase deja două goluri.
Câteva inovații
Cu Ouzounidis era o plictiseală de moarte la meciurile Craiovei. Chiar dacă s-a câștigat Cupa, senzația de spleen n-avea cum să fie alungată. Jocul adormea, totul se desfășura cu mare lentoare, aici pare să fi intervenit Reghecampf. La iuțeală. La ideea de a juca direct, pe stoperii adverși, pe poarta adversă.
Inovațiile sale sunt Alex Crețu, un fel de pilon înfipt în mijlocul echipei, noua pereche de stoperi Găman-Screciu, punerea cât de cât pe picioare a lui Koljici și mai ales renașterea lui Ivan. Dintr-un tip blazat și parcă devitalizat, a rezultat în doar câteva săptămâni unul care dă goluri, ca să aibă apoi motive de tumbe.
Starring: Ivan și ceilalți
Și în discurs Reghe e de apreciat. Sigur că atunci când bați la scor, vorbele vin la fel de ușor ca ocaziile la poarta adversă. Dar parcă mai simți uneori nevoia să plătești polițe, să fii ironic, să-ți scoți propriile merite în evidență. Nu se întâmplă nimic din toate acestea.
Antrenorul își laudă nețărmurit jucătorii, îi transformă pe ei, nu pe sine, în actorii principali ai acestui film pe care el doar îl regizează. Deocamdată pare un serial ușurel, de consum, dar e de sperat ca actorii să joace bine și partiturile mai grele care vor veni în curând, când va fi nevoie și de roluri de compoziție, cu altă emoție și cu alt gen de replici. Va urma?
{{text}}