Episodul înjurăturilor dintre Săpunaru și ciracii lui Mititelu junior a luat fața meciului. C-așa-i în fotbal! În fotbalul nostru
Te uiți la meci. Meciul este frumos, chiar este. Are ritm, ocazii de poartă, jucătorii pun osul. Rapidul joacă mai bine decât FCU Craiova și pare altă echipă decât aceea care s-a făcut de râs în Cupa României, când a fost învinsă de Timișoara, 0-2. Chiar este altă echipă acest "11" aliniat de Mihai Iosif. Sau poate de Adrian Matei?!
Ca abordare, atitudine, componență. Adrian Bălan, Alexandru Albu și Sefer semnează pentru asaltul Rapidului, portarul Mogoșanu este de departe cel mai bun om al oltenilor. Dacă s-ar juca și pe un stadion modern, nu pe cenușiul Municipal de la Mioveni, și cu public, ai avea senzația că Occidentul e mai aproape. Mă rog, pentru cei care nu suspină după mirificul Orient.
Golănia
Președintele Daniel Niculae punctează decisiv, nu ca atacanții Rapidului său. "A fost un adevărat meci între Rapid și Craiova. Am avut dăruire, ambiție, instinctul de a alege varianta cea mai bună".
Totuși, s-a terminat 0-0, iar faza meciului, despre care Niculae evită să vorbească, s-a consumat în minutul 72, undeva între tribuna oficială și zona din fața careului rapidist, asediat în ultimele minute de fotbaliștii pregătiți de Flavius Stoican. Faza meciului nu a fost de fotbal, dar a fost despre ceva ce înconjoară fotbalul nostru și despre care se vorbește puțin spre deloc.
Golănia este numele fenomenului ocolit de oamenii noștri de fotbal cu o pudoare demnă de marii diplomați ai lumii care discută zilelele acestea la Glasgow despre ce ar trebui să facem ca să nu mai încălzim planeta ca pe un cuptor.
Iulian Călin, pacificatorul de la Mioveni
Nu-i mai bine să ne facem că nu vedem atunci când un jucător se înjură parte-n parte cu niște cetățeni care, chipurile, sunt oficiali ai clubului vizitator? Așa a procedat arbitrul Iulian Călin atunci când Săpunaru se "smardoia" cu anturajul lui Mititelu jr, el însuși participant activ la evenimente.
Brevetat nu demult de Cristi Săpunaru, cu acel antologic "ce facem, ne smardoim cu copiii?", termenul arată încă o dată bogăția de sensuri a limbii române. Pentru șuvoiul de înjurături și amenințări, căpitanul rapidist trebuia eliminat, regulamentul este foarte clar.
Așa cum trebuiau evacuate din stadion personajele de la Craiova, desprinse parcă din descinderile cu mascați ale Poliției. Pacifist, Iulian Călin nu doar că nu l-a eliminat pe Săpunaru, dar nu i-a dat nici măcar un cartonaș galben. Un fel de na-na blând să nu se supere ditamai veteranul căpitan.
Emoții spulberate de Mititelu jr.
Ceata lui Adrian Mititelu jr, inițiatoarea altercației cu acea sticlă (din fericire, de plastic) aruncată în teren nu a avut nici ea de suferit. Pacifismul lui Iulian Călin a funcționat în ambele sensuri. Mare arbitru!
Deloc apăsat de vreun sentiment de vină, tânărul patron al Craiovei a precizat cu toată seriozitatea că obiectul aruncat în teren nu îl viza pe Săpunaru, ci brigada care nu validase golul la faza la care șutul lui Compagno fusese reținut în ultimă instanță de Horațiu Moldovan. Așa deci, dar prin ce emoții am trecut! Depășise mingea sau nu linia porții, asta-i altă discuție. Pe care e greu să o susținem atât timp cât trăim și din punct de vedere tehnologic în epoca de piatră.
Apel la bună-cuviință. La ce?!
Acest "și" nu este un bemol, care în muzică îndulcește sunetul. Poate că pentru tratamentul promiscuității din fotbalul nostru actualele tribune cvasi-goale sunt tratamentul meritat. Nu te vindeci de stomac mâncând ceafă de porc prăjită în untură. Altfel, presimt că se vor găsi destui care să nu fie de acord cu acest apel la bună-cuviință, oameni care văd dovezi de bărbăție în episoade de genul Săpunaru versus ciracii lui Mititelu.
Varianta bască
Apropo. Priveam mai zilele trecute la derby-ul basc Real Sociedad-Athletic Bilbao cum arătau oamenii aceia din tribune și cum trăiau meciul. Era o atmosferă frumoasă, erau acolo tineri și mai puțin tineri, erau bărbați, femei, copii și era plin ochi stadionul din San Sebastian și nu se înjura nimeni de mamă, și nu își băga și nu își scotea nimeni nimic. Iar bascii sunt cunoscuți în istorie ca un popor un pic mai aprig decât giuleștenii și oltenii.
Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, documentați-vă! Cum ziceam însă mai devreme, depinde încotro vrem să ne uităm, mai spre Vest sau mai spre Est. Eu cred că știu încotro privim și ne lasă gura apă.
{{text}}