Dat afară de la Craiova după doar 4 meciuri, Stoican îi mulțumește „domnului” Mititelu. Superb!
Antrenorul echipei cu patronul senior în pușcărie și cu patronul junior interzis un an pe stadioane a fost demis. Antrenorul a fost demis de patronul din pușcărie, nemulțumit de tactica și alcătuirea echipei la meciul de Cupa României contra lui Sepsi.
Echipa despre care vorbim este FCU Craiova, patronul care își omoară timpul în pușcărie cu scheme de joc este Adrian Mititelu, interzisul este fiul lui omonim, iar antrenorul dat afară după mai puțin de o lună de mandat se numește Flavius Stoican.
Se schimbase ceva
Despre fanteziile și bizareriile patronilor din fotbal, unii mai talentați ar scrie un roman în care planul real ar bate planul ficțional. Ca ziarist e recomandat să rămâi la fapte și la interpretarea lor.
Faptele. În scurta lui experiență la Craiova lui Mititelu, Stoican are un palmares negativ, două înfrângeri, o victorie și un egal. Foarte important, echipa a etalat un fotbal mai fluent în ultima vreme și a arătat mai bine exact la ultima partidă cu Flavius pe bancă, acest 0-0 cu Rapid la Mioveni. Era un semn că ideile antrenorului începeau să prindă.
Prea multe filme!
Interpretarea faptelor. Te aștepți ca după un asemenea șpiț în fund cel concediat să reacționeze. Să se revolte. Să își strige indignarea și să îi prevină pe succesori. Nu vă duceți acolo, nu merită să vă umiliți! Nu vă faceți nici meseria, nici nu vă îmbogățiți și vă mai și compromiteți! Greșit, fundamental greșit. Pentru că uite ce a declarat Flavius Stoican după ce i s-a arătat ușa.
„Despărțirile sunt ceva normal. Noi, oamenii și societatea, le condimentăm cu dramatism. Am fost chemat să ajut, lucru pentru care îi mulțumesc domnului Mititelu. Am venit și am muncit. Am vrut să construim din mers, dar deocamdată atât s-a putut. Eu atât am putut. Restul e istorie!”
O istorie care nu trebuie predată
Așa, condimentăm cu dramatism un fapt cât se poate de normal. Adică să fii dat afară înainte să apuci să muncești cu adevărat este ceva cât se poate de natural. Și ce gest frumos că Stoican îi mulțumește „domnului” Mititelu. Ce viziune superioară asupra vieții! Auzi, restul e istorie.
Da, dar este o istorie care nu trebuie predată în școli ăstora mici, presupunând că se mai predă ceva prin școlile noastre. Este o istorie despre capul plecat sabia nu-l taie, despre fă-te frate cu dracu' până treci puntea, despre compromisul vecin cu umilința, despre pervertirea ideii de a lăsa loc de bună ziua, că, de, nu se știe când îți vine iar rândul și poate că dacă ai înghițit demn porția de mizerie o dată mai meriți o șansă.
Are pretendenți mireasa!
Mai iei niște „bănuți”, îți treci în „CV- uț” încă un „măndătuț”, iar ei au grijă ca din când în când să îți mai arunce câte un „osuleț”. Lumea la diminutiv. Ni se va spune că viața e grea, că niciun compromis nu este de condamnat, că trebuie să ai grijă de familie.
Din astea, înțelepciune populară fabricată pe genunchii juliți de la atâta contact cu solul. Nu veți fi surprinși, așadar, câți pretendenți se înghesuie deja la mireasa lui Mititelu. Are de unde alege tata socru!
{{text}}