O scrisoare găsită

Au trecut câteva zile de la strigătul de disperare al lui Lupescu. Ecoul lui dăngăne încă deasupra unei tăceri deşertice.

Într-o lume normală, pământul s-ar fi rupt în două. În lumea noastră elastică, gata să ia forma a orice pentru a supravieţui oricum, nu s-au auzit decât celebrul „Noi să fim sănătoşi!”. 

Mă mir că nu ne-au miruit şi cu atotauzitul „Doamne ajută!” dat fiind că suprema autoritate cerească este făcută mai mereu părtaşă la cele mai mai mari trăsnăi şi ticăloşii, straşnică dovadă de infantilism şi laşitate, căci oamenii se ascund după Dumnezeu precum un ţânc prostovan care a stricat sau a furat ceva după fusta mă-sii.

Trebuiau identificați vinovații

Ionuţ Lupescu, Der Kaiser, adică Împăratul pentru cei ce cred că ăsta e un fel de salam, a aruncat o cărămidă în balta stătută de la Dinamo care i-a stropit pe toţi. Când fani de rând, jurnalişti sau observatori neutri au spus că siluirea echipei nu a început cu Negoiţă şi nu s-a sfârşit cu paraşutaţii spanioli au fost luaţi la preţ de matineu. 

Păi, trebuiau identificaţi vinovaţi care să absoarbă mânia proletară şi să deturneze ochii de la cei care au fost şi vor fi în tot şi în toate. Ce ironie! Zeci de ani, fanii stelişti şi dinamovişti s-au străduit să creadă că subiectul pasiunii lor s-a desprins de sistem şi de voinţa unor oameni cu epoleţi sau ochi albaştri. Bun venit în minunata lume nouă-veche!

Darea de gol

Dar ce a spus Lupescu din îndepărtata Arabie? Să rezumăm. Intrarea în insolvenţă s-a făcut pe şest deşi miile de cotizanţi ai programului DDB, salvator al clubului, aveau dreptul să afle şi să îşi spună opinia. 

Că deciziile importante îl implică pe Nicolae Badea, care a lăsat clubul, după ce şi-a recuperat el banii, cu 15 milioane datorie (motiv al primei insolvenţe), că s-a întârziat construcţia unui nou stadion din cauza „acţionarului minoritar” (frumos eufemism!), că Badea l-a numit pe Bonetti (care acum dă clubul în judecată) şi că tot Badea conduce Dinamo pe banii cotizanţilor pentru a intra în posesia lui (aici e pus un semn de întrebare, aşa de amorul artei).

 Lupescu, nume uriaş în istoria modernă a lui Dinamo, acuză DDB că merge mereu la acelaşi personaj cu „cereri de aprobare”. Personaj pe care îl numeşte „guru”, citându-l pe actorul Răzvan Oprea.

Curentul şi curentarea

Apropo, Oprea a fost ameninţat cu judecata de Nicolae Badea cam pentru aceleaşi afirmaţii, poate un pic mai condimentate, plus „Badea e un mincinos notoriu”. Cruntă alegaţie! Din textul şi subtextul scrisorii lui Lupescu transpare ceva încă şi mai rău. 

O conspiraţie pe termen lung. Doar că „acţionarul minoritar”, dar majoritar la decizii (după cum e acuzat), nu şi-a arătat intenţia de a-l acţiona în justiţie şi pe Lupescu. „Îi doresc să îi funcţioneze aerul condiţionat”, atât i-a transmis. În locul lui Ionuţ, aş verifica prizele.

Vălul de pe ochi

Scrisoarea-dinamită pune un hotar între naivitate şi adevăr. De acum înainte, asupra lui Dinamo va plana umbra acestei misive, atât timp cât chestiunile ridicate nu îşi vor afla un răspuns. Imaginea care reiese din acest „J'accuse!” este a unui frumos colac de salvare care virează în centură cu explozibili. Până mai ieri, când se vorbea despre plonjonul înspre abis al clubului erau citaţi doar Negoiţă şi oamenii lui Cortacero. 

Rândurile lui Lupescu înalţă perspectiva şi aruncă întrebări precum suliţe. Cum i-a fost predat clubul lui Negoiţă de-a ajuns la prima insolvenţă? Cine ia astăzi cu adevărat decizii? Cum folosesc liderii DDB puterea cu care au fost mandataţi de membri? Unde e transparenţa? Către ce se îndreaptă Dinamo? A fost salvat clubul de la dispariţie pentru a fi plasat în braţele unui om care a contribuit la amorsarea prăbuşirii sale?

Nelluminati

Odată adresate întrebările de cineva cu greutatea lui Lupescu, muţenia celor care manevrează din umbră nu va face decât să prăbuşească în ochii lumii ultima speranţă în privinţa asanării lui Dinamo. Dramatic e că mii de oameni sunt luaţi la pachet în această nouă derivă. Ca nişte prizonieri de bună (ne)voie.

Ştiţi ce e mai rău decât eşecul? Repetiţia sisifică a eşecului. Nu ştiu dacă suntem în anul chinezesc al câinelui, dar Dinamo pare că trăieşte ziua cârtiţei. Aia de stă mereu în întuneric.