Alexandru Bourceanu a vorbit deschis la „Prietenii lui Ovidiu” despre cariera sa de fotbalist în care a câștigat trofee cu FCSB, a jucat în Europa și la echipa națională. Trăgând linie, Alex știe ce-a greșit în toți acești ani.
- Alex, tu ce fel de jucător erai?
- Eram destul de bun, raportat la fotbalul românesc. În momentul când antrenezi, cel mai important lucru este să înțelegi fotbalul și să spui de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă pe teren. La mine înțelegerea jocului a fost destul de redusă. Aș vrea să le ofer jucătorilor pe care îi voi antrena educația fotbalistică pe care mi-aș fi dorit eu s-o primesc!
- Te consideri un fotbalist agresiv?
- Am fost agresiv, îmi plăceau duelurile. Până pe la 23-24 de ani am și lovit intenționat. Dacă prindeam o minge printre picioare, urmăream adversarul ca să-l lovesc, dar niciodată nu m-am dus cu intenția de a-i face rău. Doar să simtă că sunt mai puternic! După care am început să mă educ și n-am mai lovit fără minge. Ba chiar finalul de carieră, poate și ăsta e un motiv pentru care m-am lăsat, nu mai puteam să merg la fiecare duel.
- Din ce cauză?
- După accidentările pe care le-am avut, știind ce pot să-i provoc unui jucător... Am accidentat un singur jucător, nu știu cât de grav, dar era golgeterul campionatului Turciei. L-am călcat pe laba piciorului fără să vreau, cred că n-a mai jucat în meciul respectiv. În rest n-am accidentat, dar încercam să joc la minge cât de tare se putea. Accidentările mele au fost din ghinion, cred că și din suprasolicitare. Sunt și eu vinovat pentru că mă antrenam în afara programului.
- Asta o spui acum. Atunci îți doreai să tragi suplimentar cât mai mult.
- Conform metodologiei pe care o studiez, făceam rău. Acum înțeleg foarte, foarte multe lucruri. Nu știu dacă exageram, era doar o cultură de a te antrena mai mult, mai bine. Nu-mi amintesc antrenament sau meci, mai ales în perioada de pregătire, în care să intru proaspăt. Să intru la antrenament sută la sută odihnit. Să pot să dau maximum, să fac cele mai bune acțiuni posibile. Nu! Eu eram tot timpul obosit.
- Ai fumat vreodată? Ai mai băut câte un pahar?
- N-am fumat, șprițuri am făcut cu toții. Dar nu înainte de meci, după meciuri se mai întâmplau. Două-trei zile înainte de meci nu puteam să vorbim despre șprițuri, petreceri, evitam sexul. Era unul din cele mai grele lucruri pentru că aveam tot timpul în cap "să nu fac aia, să nu fac aia"... Printre care sexul, băutura și mâncarea.
{{text}}