N-am mai văzut de mult o sală atât de mârlăneascăca la Paris Bercy. Plină de ghiorlani care zbierau pe pregătirea de serviciu a jucătorilor, între servicii, ba chiar și înainte de lovituri în timpul jocului – într-o astfel de situație, Medvedev, scos din sărite, a expediat o minge în tribună ca răspuns.
Apoi, bolnavi celulari, care filmau cu telefonul pe flash de la mama dracului din tribună, în loc să soarbă fiecare moment al luptei, dacă tot o vedeau pe viu. Și, ca o încununare, o ușă lăsată deschisă tot timpul de către organizatori, pe care intrau mereu indivizi cu coci și floricele în brațe, în timpul jocului!
Așa ceva am mai văzut la o finală pe Arena BNR, începutul anilor 2000, când bodigarzii și trepădușii lui Adrian Năstase roiau pe porți până la șefu' și înapoi, rupându-li-se de tenis altceva decât racheta.
Novak Djoković și-a confirmat statutul GOAT, de cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, dobândit în acest an, de cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, câștigând Rolex Masters-ul parizian pentru a 6-a oară (record all time), al 37-lea turneu Masters din carieră (record all time) și încheind al 7-lea an ca nr. 1 mondial (record all time, doborându-l pe cel al lui Pete Sampras). L-a învins pe Daniil Medvedev, luându-și o revanșă pentru înfrângerea de la US Open. Dar viitorul se anunță deloc roz, ba chiar amenințător...
Cei 4 mari ai ultimelor două decenii, Djoković, Nadal, Federer, Murray, au 1,88, 1,85, 1,85, 1,90 m înălțime. Cei 4, ba chiar 5 tineri care ocupă acum jumătate din Top 10, Medvedev, Tsitsipas, Zverev, Berrettini, Hurkacz, măsoară 1,98, 1,93, 1,98, 1,96, 1,96 – câțiva buni centimetri în plus. Această diferență contează și va conta mult.
Cei 5 nu sunt uriașii din generația precedentă, gen Karlović sau Isner, servitori bombă, dar considerabil mai slabi în jocul din câmp. Pe lângă cele cel puțin 50% puncte pe care le câștigă direct sau cu ajutorul serviciilor tip „dat cu pietre”, toți sunt uimitor de mobili pentru înălțimea lor, au viteză și abilități multiple de lovire. E din ce în ce mai greu pentru Nole sau Rafa să le facă față, ca și pentru mai tinerele talente, sub 1,90 m, Rublev, Sinner sau Ruud. Ușor nu-i va fi nici supertalentului next gen Carlos Alcaraz, „doar” 1,85 m.
Sub ochii copiilor și soției lui, Djoković a reușit să răzbească prin barajul de servicii tun, constanța fantastică de lovituri „înfășurate” de pe fundul terenului și capacitatea calamarescă de recuperare a mingilor ca și pierdute, arătată de Daniil Medvedev, renunțând – el, Djoković! – la schimburile de uzură și venind la fileu atât de des cum nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată. Cu toate acestea, n-a fost o victorie „de sistem”, e greu să faci așa ceva mereu și să-ți iasă.
Medvedev s-a dovedit superior nu numai la capitolul limba franceză, jocul său arată ca o mașinărie nouă, bine reglată, productivă pe termen lung. Și de partea lui e și timpul care zboară, chiar și pentru Nole, Rafa și Roger...
În curând, creasta tenisului mondial va fi Planeta Giganților.
{{text}}