Poziția ghiocelului

Reangajarea lui Trică la Craiova familiei Mititelu este un gest natural în fotbalul nostru. În dragoste să nu spui niciodată îmi pare rău! Dragă Eugen, n-ai văzut Love Story?

Era atât de previzibil că FCU Craiova Mititelu îi va găsi repede un înlocuitor lui Flavius Stoican. Așa că nu voi da citate din mine însumi și nu îmi voi antologa articolul „Flavius în fața istoriei” apărut acum câteva zile. E și asta o modă, să te citezi și să îi arăți cititorului cât de ager ești tu, autorul. Dincolo de narcisism, este oricum un exercițiu futil, căci receptorul știe el mai bine decât emițătorul cum stau lucrurile.

Poezie pură!

Demiterea lui Stoican după nici o lună de mandat și degrabă numirea lui Eugen Trică, omul care în vară reușise promovarea în prima ligă cu oltenii, fac parte din ordinea moleculară a fotbalului nostru. Putem să îi spunem, de exemplu, circuitul antrenorului în natură. Sau tranziție negativă cu pressing de întâmpinare, urmată de tranziție pozitivă pe poziție viitoare. Mult mai inspirat, Vasile Miriuță numește fenomenul „Poziția ghiocelului”. Poezie pură! El însuși om trecut prin greutățile vieții, inclusiv ale vieții de antrenor, Miriuță rostește un adevăr incomod.

Asta până când el însuși va deveni parte a acestui adevăr. Dar metafora care explică legătura între Stoican, Trică și ghiocelul cu capul plecat (sabia nu-l taie) chiar este excepțională.

O lecție de demnitate

Am observat că mesajul lui Stoican, cu mulțumiri adresate „domnului Mititelu” (fără Jr. în coadă), a fost interpretat ca un gest de demnitate de unii analiști. Eu înțelesesem altceva, dar dacă vrem să spunem că prazul miroase a lavandă nu-i nicio problemă. 

Îmi închipui că reangajarea lui Trică vine ca demonstrație finală a lecției de demnitate. Trică demis fără nicio explicație după ce reușise promovarea, Trică una și aceeași persoană care la vremea respectivă rostise explozivul cuvânt „niciodată”, adică niciodată nu voi mai antrena Craiova, deci niciodată nu voi mai accepta să fiu angajatul lui Mititelu, senior, junior sau cadet.

Depind de ăia 5-6.000. Păi da!

Vasile Miriuță deplânge statutul antrenorului, folosește chiar sintagma „bătaie de joc” și aduce în discuție o temă interesantă. Situația materială a antrenorului ca generatoare a compromisurilor. Sunt oameni care nu au câștigat suficienți bani când erau fotbaliști, zice Vasile și „depind de ăia 5-6.000 de euro pe lună și se fac ghiocel”. 

Problema, dragă Vasile, este că foarte, foarte mulți români depind de 5-600 de euro pe lună, adică de 10 ori mai puțin, și nu se fac ghiocel la prima adiere de vânt. A, că domnii ghiocei sunt învățați să trăiască pe picior mare și pe 4X4 și pe viloi și pe alte acareturi pe la casa omului, să fie sănătoși! Dar să nu mai pretindă compasiune profesională.

Ca în Mexic. Mai puțin cultura

Nu aș încheia înainte de a aduce un omagiu Jandarmeriei Craiova. Instituție a Statului Român care a explicat atât de convingător prezența lui Ad. Mititelu Jr. în tribune la meciul FCU-Sepsi 1-1 încât am avut impresia că urmăresc încă un episod din serialul acela mexican de pe Netflix în care niște oameni de bine care întrețin nevoia de a visa a cetățenilor de rând sunt apărați cu legea în mână de autorități: poliție, justiție, partide politice.

Acum fără glumă. O țară cu o istorie, o cultură și o natură impresionante, Mexicul este singurul loc de pe Pământ unde am călătorit și unde am fost sfătuit să nu arăt sub nici o formă legitimația de ziarist. Nici măcar la Muzeul de antropologie din Ciudad de Mexico. Și acolo vă asigur nu aruncă nimeni cu sticle nici în terenul aztecilor, nici al mayașilor. Salud!