Pe 9 noiembrie 1988, Steaua obținea una dintre cele mai prestigioase victorii pe continent, 2-1 cu Spartak, la Moscova, în returul „optimilor” Cupei Campionilor.
- GSP prezintă periodic momente memorabile din istoria fotbalului românesc și internațional. Le găsești în secțiunea #RETROGSP
După ce se impusese și la București de o manieră entuziasmantă, 3-0, formația din Ghencea făcea triumfal pasul către primăvara europeană. O primăvară ce avea să se sfârșească pe 24 mai '89, cu a doua finală de CCE, 0-4 cu Milan.
În primul tur, „militarii” snopiseră în bătaie Sparta Praga, 5-1 în deplasare și 2-2 acasă, dar nimeni nu se aștepta la un dublu succes cu campioana Uniunii Sovietice.
În iunie '88, „Zbornaia” făcuse un excelent turneu final de Campionat European și cedase în ultimul act doar în fața uriașilor Gullit și Van Basten. Iar câțiva dintre componenții puternicei reprezentative URSS proveneau de la Spartak. Dasaev, de exemplu, fusese declarat cel mai bun portar al lumii în acel an!
În ciuda pesimismului, Steaua s-a impus categoric în ambele manșe. Revanșa de pe stadionul Dinamo s-a încheiat cu un scor la limită numai fiindcă Dasaev a fost într-o formă extraordinară, iar Hagi a lovit o dată transversala, după un lob fantastic.
Jocul din urmă cu exact 33 de ani a rămas în istorie ca fiind ultimul de mare anvergură disputat de Miodrag Belodedici în tricoul roș-albastru.
După o lună și jumătate, pleca definitiv în Iugoslavia. Apoi, după un an de stat pe tușă, avea să se umple de glorie și în echipamentul Stelei Roșii Belgrad. Sau Crvena Zvezda, cum îi este drag lui Mile să-i spună.
Într-un interviu pentru Steaua TV din urmă cu mai mulți ani, Belo declara, printre altele, referitor la acel ultim meci de poveste în eurocupe cu Steaua:
- „Primul lucru pe care mi-l amintesc despre partida de la Moscova este frigul. S-a spus că au fost minus 15 grade Celsius, dar senzația neplăcută era amplificată și de terenul înghețat”.
55 de meciuriare Belo în eurocupe, cu Steaua, Steaua Roșie și Valencia. A marcat un gol, în '98, la un 3-6 cu Panathinaikos
- „Noi plecaserăm cu ghete normale, însă când am văzut cum se prezintă gazonul șefii clubului au sunat la București să ne trimită niște încălțări speciale. Șansa noastră a fost că, în dimineața meciului, a mai venit un avion cu suporteri, cu membri ai familiilor, iar aceștia au adus adidașii care ne-au ajutat să ne menținem echilibrul mai bine decât adversarii”.
- „La retur, deși mergeam acolo după 3-0 la București, a fost destulă presiune pe noi. Înainte de plecare, ministrul Apărării, Ilie și Valentin Ceaușescu ne-au atenționat să nu pierdem”.
17 trofee majoreare Mile în palmares, printre care două CCE, o Supercupă a Europei și o Cupă Intercontinentală
- „La golul de 2-1, surprinzător, eu i-am pasat decisiv lui Balint. Nu știu ce căutam în careul lui Spartak... De fapt, știu, și nea Imi, și nea Puiu îmi ziceau mereu să urc în atac. Fără minge. Am fost la locul potrivit la o centrare a lui Lăcă, apoi i-am dat-o lui Gabi care a adus victoria”.
- „La momentul meciului de la Moscova încă nu eram hotărât sută la sută să plec. Mă gândeam deja la Crvena Zvezda, prima mea echipă de suflet, dar decizia am luat-o abia în decembrie, când m-am dus de Sărbători acasă, la Socol. Fugind în fosta Iugoslavia am avut și un regret, n-am putut să particip la nunta lui Marius Lăcătuș, care fusese programată în acel final de an”.
55 de selecții și 5 goluriare „Căprioara” în prima reprezentativă a României (1984-1988 și 1992-2000)
- „Poate că, dacă aș fi evoluat și eu în finala cu Milan, Steaua n-ar mai fi pierdut cu 0-4. Să zicem că ar fi fost un 0-2. Totuși, nu cred că am fi putut câștiga. Italienii erau foarte, foarte puternici. În niște amicale, făcuserăm două egaluri cu ei, 1-1 și 0-0, însă în finală au jucat incredibil de bine”.
Belodedici s-a întors după un deceniu
Belodedici a evoluat două sezoane și jumătate (ianuarie 1990 - iunie 1992) la Steaua Roșie Belgrad, cu care a cucerit o mulțime de trofee, inclusiv o Cupă a Campionilor și una Intercontinentală.
Apoi, a făcut pasul către Primera Division, însă aventurile la Valencia ('92-'94), Valladolid ('94-'95) și Villarreal ('95-'96) au fost mai degrabă dezamăgitoare.
În vara lui '96, ia o decizie neașteptată: semnează cu mexicanii de la Atlante, unde petrece două stagiuni. În '98, chiar dacă Dragan Geaici îl voia înapoi la Crvena Zvezda, cedează rugăminților lui Lăcătuș și revine la Steaua.
Își încheie cariera în 2001, la 37 de ani. În această a doua experiență în Ghencea, dispută încă 7 partide în cupele europene, dar rezultatele sunt departe de cele din anii '80.
Cupa Campionilor Europeni, turul 2, manșa secundă
Spartak - Steaua 1-2 (1-1)
Au marcat: Cerenkov (44') / Lăcătuș (11'), Balint (90')
Spartak: Dasaev - Kapustin, Bubnov, Surov - Cerenkov, Kuznețov, Ivanov, Mostovoi - Pasulko, Șmarov, Șalimov.
Antrenor: Konstantin Beșkov
Steaua: S. Lung - D. Petrescu, Iovan, Belodedici, Ungureanu - Hagi, T. Stoica, I. Rotariu, I. Dumitrescu - Lăcătuș, Pițurcă. Antrenor: Anghel Iordănescu
Stadion: Dinamo.
Spectatori: 23.000
Arbitru: Werner Föckler (RFG)
O amintire inedită despre prima perioadă la Steaua este că eram în concurență mare cu Balint și cu Hagi în privința scrisorilor primite de la admiratoare. Lumea se uita la noi ca la niște zei, deși nu prea pricepeam atunci mare lucru.
- Miodrag Belodedici
Golul victoriei a purtat semnătura lui Balint, dar pasa promptă, exactă, a venit de la prietenul său cel mai bun, Belodedici, aflat într-o nouă zi de grație.
- Ziarul „Sportul” din noiembrie 1988
{{text}}