Smardoiul Belu și „Ginerele cu fluier”

Luni și marți dimineață, Ionuț Chirilă - antrenorul Clinceniului - a acuzat dur arbitrajul brigăzii conduse de Robert Avram, reproșându-i repetarea penaltyului de 1-1 și indulgența cu care a tratat faultul violent comis de Belu Iordache asupra lui Omoh. Prima solicitare nu are acoperire, a doua e perfect justificată. 

Dar înainte de a vorbi despre violența lui Belu-Iordache, iată ce a surprins fotograful Gazetei, Cristi Preda, în minutul 59 al meciului Clinceni - Rapid 2-3. Scorul era 2-1 pentru ultima clasată din Liga 1 când același Claudiu Belu-Iordache a scăpat pe un culoar, în dreapta. Atacat de Pârvulescu, fundașul dreapta al Rapidului a tras cu dinții, a intrat în careu și s-a prăbușit. 

Centralul Avram a acordat penalty, în timp ce asistentul Alexandru Corb - același care a decis repetarea penaltyului ratat de Bălan - flutura energic fanionul, sprintând parcă plin de voioșie spre linia de fund. 

Așa s-a marcat golul de 2-2, însă acum există dovada clară că penaltyul a fost un cadou făcut Rapidului de cei doi arbitri! 

Obiectivul lui Preda surprinde ceea ce nici camerele TV nu au filmat clar: Belu-Iordache îl trage permanent de tricou pe Pîrvulescu de la momentul atacului până la căderea din careu! Jucătorul Clinceniului pune o mână în fața pieptului lui Belu, dar apoi cade peste adversarul care îl dezechilibrează permanent prin ținerea de tricou. Avram a dictat penalty pentru Rapid pentru o fază în care trebuia de fapt să sancționeze mai întâi un fault în atac! 

Nu e singura mare greșeală a tânărului arbitru. Cu trei minute înainte de momentul petrecut în careu, tot Belu-Iordache a scăpat cu fața curată dintr-o fază de eliminare. De Amorim a trecut mingea de el în viteză, însă fundașul rapidist l-a atacat direct cu cotul în gât. În timp ce asistentul atât de vigilent la fazele penaltyurilor dormea în ghete, Avram a dictat fault, însă nu a scos nici măcar un cartonaș galben, deși duritatea fazei oferea justificare pentru eliminare. 

Rămas în teren, Belu a scos penaltyul de 2-2, iar în minutul 70 a produs un alt atac care de data aceasta iese din sfera sportului și trece în zona de smardoială, iertată fie exprimarea!. Depășit în viteză de Omoh, fundașul dreapta își lovește intenționat adversarul - fără minge - la nivelul gleznei, cu o sălbăticie incredibilă. 

Conștient de gravitatea gestului, Belu s-a prăbușit pe gazon, ducând mâna la gât și simulând că el a primit de fapt o lovitură cu cotul. Pe reluări se vede clar că mâna lui Omoh nu e niciodată mai aproape de 20 de centrimetri de gâtul rapidistului. Refăcut rapid după lovitura imaginară, Belu a primit doar cartonașul galben, în loc de roșu. 

Să ne imaginăm acum că agresiunea lui i-ar fi provocat lui Omoh o fractură, un scenariu posibil în condițiile unui atac comis aproape cu ură. Cine credeți că ar fi apărut la televizor cu lacrimi în ochi, căindu-se pentru gestul lui „neintenționat”? Evident, e o speculație, dar în acest rol spășit s-au aflat destui fotbaliști din Liga 1 care le-au provocat adversarilor accidentări grave. 

Șansa l-a scutit aseară pe Belu-Iordache de o lamentare teatrală lângă patul de spital al lui Omoh, dar momentul în care el va avea pe conștiință integritatea corporală a unui coleg de breaslă nu e departe. Țineți minte asta! Iar complice va fi federația care nu vrea să introducă proba video la comisii pentru a sancționa o agresiune serioasă trecută cu vederea de arbitri pe gazon. 

Drumul spre spital trece pe la Belu

Gazeta a revăzut fazele din ultimele sezoane în care fotbalistul de 28 de ani - propus acum câteva luni și la națională - primește cartonașe galbene. În intrările lui Belu apare uneori o plăcere sadică de a produce durere adversarului, o intenție inexplicabilă de a comite un gest care - invariabil - duce la avertizarea sa. Cel mai recent exemplu e din meciul Rapid - Voluntari 0-1: blocarea lui Meleke cu cotul la nivelul gâtului, produsă în plin fuleu, un procedeu de wrestling în urma căruia adversarul a rămas lat pe spate. 

Tendința spre violență apare în ultima vreme și la alți fotbaliști de Liga 1, iar Sorescu și Junior Morais sunt doar două exemple. E ca și cum cineva le-ar oferi fotbaliștilor o primă secretă pentru fiecare cartonaș galben primit pentru duritate. 

Atmosfera de vest sălbatic fotbalistic e întreținută, însă, de corpul de arbitri selectați de Comisia Centrală. Fără personalitate și fără curaj, băieții trimiși de Vassaras și Deaconu la meciuri alimentează de multe ori confuzia și generează tensiunea din care se nasc durități. Apoi, ca niște milițieni ieșiți la plan în nopțile de sărbătoare, dau galbene și roșii din care se strâng sume importante de amenzi. 

Luni seară, rolul șerifului moale a fost jucat de debutantul Robert Avram. În vârstă de doar 31 de ani, piteșteanul este ginerele unei cunoscute politiciene din județul Argeș, traseista politica PMP-PSD-PNL Argentina Culcuș. Legătura de familie i-a permis - scrie presa locală - să obțină în 2018 funcția de administrator de primărie la Stefănești, deși arbitrul nu avea niciun fel de experiență în administrația publică. În această vară, Avram și-a dat demisia de la primărie pentru a „se dedica total fotbalului”. 

Acum rămâne de văzut dacă fotbalul va avea de câștigat de pe urma acestei decizii majore luate de un tânăr considerat de cineva din CCA ca fiind de perspectivă. Deocamdată, după prima interacțiune cu Avram, fotbalul s-a umplut de vânătăi. 

PS - În final, comentariul făcut de Ciprian Marica - un tip echilibrat - în noiembrie 2019, după ce Robert Avram a arbitrat meciul dintre Gloria Buzău, echipa din orașul natal al influentului oficial FRF, Gabriel Bodescu, și Farul. 

„Meciul n-a fost televizat, din păcate, că aţi fi văzut cu ochii voștri de ce moare fotbalul românesc. Am plecat şocat de ce am trăit! Vorba unor clasici din vremuri pe care le credeam trecute, iarba, vântul, fluierul, totul a fost bine pregătit să ne pună piedici. Greu să descrii maniera de arbitraj, o execuţie de-a dreptul. Vă dau cuvântul că mi-a fost ruşine să mă uit în ochii oamenilor din jurul meu. Nedreptatea te face să te simţi neputincios, mic, iar eu nu asta am dorit când am decis să mă implic în fotbal. E urât gustul neputinţei! Pierzi entuziasmul, pierzi energia si poţi doar să te întrebi: ce rost mai are?”.