Roxana Scarlat Bârlădeanu, vicecampioană olimpică la Atlanta cu echipa de floretă, e extrem de implicată în problemele actuale ale scrimei românești din postura de secretar al federației de specialitate.
Ce fac sportivii după ce se retrag? Roxana Scarlat Bârlădeanu, 44 de ani, a ales să ajute sportul care i-a adus 13 medalii la competițiile majore din spatele unui birou. După o carieră cu multe reușite, floretista e acum secretar general la Federația Română de Scrimă și se lovește în fiecare zi de diverse probleme.
În ultimele săptămâni a fost în mijlocul agitației, Sala „Ana Pascu” găzduind competiții interne pentru copii și pentru seniori. Având drept fundal sonor strigătele de bucurie ale scrimerilor, Roxana Scarlat Bârlădeanu a povestit despre cariera, dar și despre prezentul său.
- Roxana, au trecut aproape 14 ani de când ai renunțat la activitatea sportivă, cum e scrima acum în comparație cu anii în care ai evoluat tu?
- Da, ultima competiție la care am participat a fost în 2008, când am încercat să obținem calificarea în proba pe echipe la Beijing, dar din păcate nu am reușit. Parcă a fost ieri. Nu încerc să fac comparații între ceea ce am făcut eu pe planșă și ceea ce se întâmplă astăzi pentru că lucrurile au evoluat foarte mult din punctul de vedere al tacticii de luptă și al vitezei cu care se desfășoară acțiunile.
Echipa, cea mai importantă
- Ai rămas cu vreun regret legat de cariera ta?
- A fost o perioadă extraordinar de frumoasă, am avut norocul să lucrez cu oameni de excepție, antrenori, cât și ceilalți membri ai echipei, dar și cu colege de excepție. În acea echipă au fost campioane mondiale ca Reka Szabo, Laura Badea, Eliza Tufanu sau Claudia Grigorescu, care era vicecampioană mondială. Mă consider norocoasă!
8 medalii mondialeare în palmares Roxana Scarlat Bârlădeanu, patru de argint și patru de bronz, doar una este în proba individuală, un bronz cucerit în 2003 la Havana
4 medalii europeneare în palmares Roxana Scarlat Bârlădeanu, două de argint și două de bronz, jumătate fiind cucerite cu echipa și jumătate la individual
- E vreun moment al carierei despre care le-ai povesti celor doi băieți ai tăi?
- Nu prea mă întreabă despre scrimă, deși am încercat să-i aduc în sală. Sper să reușesc cu cel mic, ne-a împiedicat această pauză în antrenamente și competiții din cauza pandemiei. Nu le-am povestit lucruri, nu au devenit așa curioși, poate când vor ajunge și ei să participe la un cantonament or să mă întrebe.
- Ar fi vreunul în special?
- Am trăit foarte mulți ani în cantonamente și la competiții, dar cel mai mult aș vrea să le povestesc despre victoriile pe care le-am avut în echipă, pentru că astea sunt cele mai frumoase și indiferent ce ai face în viață întotdeauna lucrezi sau trăiești într-o echipă, iar când echipa are o împlinire, bucuria este a tuturor.
Atunci există sentimentul acela general de împlinire și bucurie și e mai mulțumitor decât atunci când obții o victorie singur și ceilalți n-au reușit la competiția respectivă. Medaliile cucerite în probele pe echipe îmi sunt cele mai dragi.
- De când ai renunțat ai mers pe partea de administrativ, de ce nu antrenoare?
- Am încercat pe final de carieră, după ce am terminat Institutul de Educație Fizică și Sport, am antrenat o scurtă perioadă de timp. Îmi erau tare dragi copiii și mi-ar fi plăcut să lucrez la acest nivel, dar trebuie să recunosc că eram obișnuită să am obiective internaționale.
Nu știu dacă aș fi fost un antrenor foarte bun pentru că la nivel de seniori sau cadeți și juniori ca să obții medalii internaționale trebuie să gândești o pregătire individualizată, ceea ce este foarte greu, de aceea îi apreciez sincer pe antrenorii noștri care reușesc astfel de performanțe.
- Nu te doare că floreta feminină a pierdut pasul cu elita?
- Mă doare că la nivel de seniori nu reușim să mai fim acolo, sus, e foarte greu să revii, așa cum s-a întâmplat și la spadă feminin, când dintr-o echipă valoroasă se retrag mai mulți membri, e greu să-i înlocuiești.
- Dar juniorii?
- Tinerii care vin nu au experiența competițională necesară la nivel de seniori pentru a înlocui imediat un membru de bază al unei echipei medaliate, dar mă bucur în același timp că la tineret au apărut unele rezultate în floreta feminină românească.
Avem acum o generație de junioare, unele fiind cadete, care au reușit anul acesta la CM de la Cairo un extraordinar loc patru. Sunt copii foarte buni și sper să rămână în scrima românească și să ajungă să evolueze la nivel de seniori.
- Ca la fiecare sport e greu să facă acest pas?
- Este foarte greu pentru că nici noi ca federație nu avem resursele necesare pentru a asigura un suport financiar adecvat în ceea ce privește calendarul competițional internațional la toate categoriile de vârstă, iar la nivel de seniori pentru a reuși să performezi ai nevoie de cel puțin două sezoane internaționale complete, să poți să acumulezi experiența necesară, să-ți cunoști adversarii și să vezi ce anume să mai faci pentru a-i învinge. Din cauza acestei insuficiențe de fonduri cred că este foarte greu de făcut pasul.
Roxana Scarlat Bârlădeanu: „Performanța atrage"
- E mai vizibilă scrima decât atunci când erai tu sportivă?
- Da și mă bucură acest lucru pentru că am remarcat în ultimii ani că sălile sunt pline de copii și acest lucru se datorează în primul rând rezultatelor obținute de spada feminin, de sabia masculin și de sabrera Bianca Pascu, iar asta atrage, performanța atrage copiii în sălile noastre.
- Federația de Scrimă e singura care s-a întors cu medalii de la ultimele patru ediții ale Jocurilor Olimpice, ce faceți voi să pregătiți Paris 2024?
- Avem încredere în perspectiva Paris 2024 pentru sabia masculin fiindcă alături de Ana la Jocurile Olimpice de la Tokyo a fost și Iulian Teodosiu, care este pregătit să facă mare performanță, să se așeze pe podium la CM sau JO.
- Mizați pe vreo echipă?
- Alături de Iulian avem o echipă foarte tânără, care încă este campioană europeană la tineret, au câștigat titlul la Plovdiv 2019, sunt copii foarte buni, avem timp, încă doi ani și jumătate în care sper că tinerețea și ambiția de a deveni o echipă puternică îi vor ajuta să îndeplinească acest obiectiv al federației, respectiv calificarea unei echipe.
Și mai există un atu, faptul că echipa tehnică este formată din Rareș Dumitrescu și Marius Gălățanu, un cuplu care a lucrat la centrul olimpic din Brașov, a crescut o generație foarte frumoasă de sabreri și ar fi tare frumos să încheie cu o calificare la JO de la Paris.
- Mai e cineva?
- Da, și pe spada feminin fetele au acumulat deja experiență, vom vedea ce s-a întâmplat și la nivelul celorlalte echipe, cine continuă, cine s-a lăsat. Și ele au o șansă foarte mare de a se califica, iar în probele individuale la celelalte arme, probabil floreta feminin, având în vedere că Mălina Călugăreanu a fost la Rio, a ratat Tokyo, este o sportivă care a acumulat experiență, a învins trăgătoare cu experiență, Maria Boldor și vom vedea cine va mai reuși să mai crească pentru a face pasul.
- Nu vă gândiți și la alți juniori care ar putea să crească?
- Avem și echipa de junioare medaliată anul acesta la Cairo, sunt foarte ambițioase și foarte istețe, ne sunt foarte dragi și suntem convinși că vor face față și la nivel de seniori. E greu de spus, trebuie să vedem cum vor evolua cel puțin un sezon, ele pornesc și de pe o poziție mai joasă în clasament, de aceea e cam devreme, pe ele contăm pentru Los Angeles 2028.
Resurse financiare pentru juniori
- Spuneai că federația nu are mijloacele financiare pentru a sprijini juniorii, ce se poate face?
- Slavă Domnului că de anul acesta ni s-au alăturat și niște parteneri privați, cu ce am primit de la dânșii am decis să modernizăm puțin sala de scrimă „Ana Pascu" și să le oferim tuturor sportivilor condiții mai bune pentru participare în competițiile naționale.
Pe viitor vrem să utilizăm aceste resurse pentru motivarea antrenorilor și pentru a reuși să le dăm cadeților și juniorilor un calendar competițional adecvat. Acestea sunt obiectivele noastre pe termen scurt, atragerea de resurse financiare pentru a le asigura un calendar competițional adecvat, astfel încât ei să crească în valoare, iar ulterior pentru tineret și seniori.
- E un sport costisitor?
- Scrima este un sport foarte costisitor când vine vorba despre calendarul internațional. La noi se țin clasamente de Cupă Mondială, iar acestea sunt etalon pentru tablourile de la Europene și Mondiale. E foarte important să participi la toate etapele de Cupă Mondială pentru a aduna puncte în acest clasament.
- Și ați reușit?
- La seniori ai zece competiții, avem șase loturi naționale, niciodată nu am avut resurse financiare pentru a le da tuturor un calendar internațional complet, de aceea federația a fost pusă în situația să-și aleagă două echipe cărora să le ofere tot în ceea ce privește pregătirea, echipamentul și calendarul internațional pentru a ne bate le medalii cu națiunile puternice.
Până acum, această strategie s-a dovedit a fi cea bună, dar sigur ne dorim să avem echipe puternice la toate celelalte arme, iar pentru asta avem nevoie de resurse financiare.
- Cum i-ați convins pe partenerii aceștia să vină alături de voi?
- În primul rând rezultatele și faptul că scrima este un sport disciplinat, cu oameni frumoși și exemple pentru copiii din jurul nostru, nu doar pentru cei care intră în sala de scrimă, dar și cu ajutorul unor părinți care au pășit în lumea noastră, a scrimei.
Le-a plăcut ce au văzut și și-au dorit să ajute în primul rând juniorii și cadeții fiindcă au văzut că acolo este nevoie de resurse financiare pentru acești copii talentați. Avem antrenori foarte buni, care lucrează și în sistem privat și le este foarte greu. Din cauza pandemiei a trebuit să restricționăm accesul în Sala „Ana Pascu” pentru cluburi, mai ales pentru cele private.
- Câți parteneri aveți?
- În jur de 20, mulți dintre ei ne sprijină și cu produse, dar sunt unele necesare activității noastre, însă o parte dintre ei și financiar. Sperăm ca numărul lor să crească. E nevoie de bani, ar fi mai fi nevoie de o sală de scrimă în București, unde sunt doar cinci exclusiv pentru scrimă, iar numărul de copii este foarte mare și sperăm ca acest obiectiv să-l îndeplinim. Ar fi minunat ca în fiecare oraș unde avem cluburi să avem câte o sală exclusiv pentru scrimă.
Avem argintul Anei Maria Popescu, dar suntem triști că nu am reușit să calificăm o echipă la Tokyo pentru că bucuria în echipă este mai mare. Ne bucurăm și de rezultatele juniorilor, deci putem spune că a fost un an bun.
- Roxana Scarlat Bârlădeanu
Necesitate versus realitate
Federația Română de Scrimă a avut al treilea buget în 2021, primind la începutul anului 5.300.000 de lei. „Necesitățile și cererea noastră pentru acest an au fost în jur de 9 milioane de lei, am primit la începutul anului 5 și acum la rectificare”, spune Roxana Scarlat.
Apoi adăugă: „Și la noi banii s-au terminat după JO, bugetul alocat pe partea de pregătire s-a terminat, am primit o rectificare de la MTS pentru pregătire și întreținerea bazei sportive și cu ceea ce am primit, cu ceea ce reușim să transferăm poate de la un alt capitol bugetar sperăm să încheiem cu bine anul acesta".
Au suplinit cu competiții interne
Scrima a fost unul dintre sporturile cele mai afectate de pandemie, competițiile reluându-se sporadic în 2021. „Primele întreceri au fost în februarie, ne bucurăm că am reușit să reluăm calendarul intern pentru că le-a fost greu și sportivilor, și antrenorilor să se și pregătească fără obiective.
Ne bucurăm că am reușit să creștem numărul competițiilor, în această toamnă am avut încă două la nivel de copii și cadeți, Cupa Sanovita pentru speranțe și Cupa DCNEU pentru copii, neavând competiții internaționale am încercat să le oferim noi ceva", a explicat ea. La aceste întreceri au fost 300 de copii, mai puțini decât la concursurile de dinainte de pandemie.
Greu de ținut pe planșă
Federația Română de Scrimă are în jur de 1.600 de sportivi legitimați. „Cei mai mulți sunt juniori. E foarte greu să menții sportivi seniori în sistem, sunt câteva cluburi sportive care le oferă fie un contract de muncă, fie un contract de activitate sportivă și atunci copiii noștri sunt buni și la scrimă, dar și la școală și mulți dintre ei, pe bună dreptate, dacă nu și-au găsit un loc în națională sau într-o echipă puternică de club, ca Steaua, Dinamo, Slobozia, Brașov, Iași, Satu Mare, abandonează”, a explicat ea.
{{text}}