De ce vrea România să aleagă analfabetismul?

O dezbatere necesară: fotbal vs școală!

• Sunt voci care susțin că școala e factor perturbator pentru ca un puști să ajungă fotbalist de top 
• Istoria fotbalului românesc ni-l oferă însă ca exemplu și pe Mircea Lucescu, un educator excepțional, înainte de a fi un antrenor de clasă 
• Cifrele ultimului studiu privind analfabetismul funcțional arată că acesta a depășit 40% în România, în vreme ce media UE e la jumătate din noi
• Concluzia și drumul de urmat ni le arată doi megasportivi români, Ghiță Mureșan și Adrian Mutu, care admit că n-au făcut suficientă școală la vremea lor, dar că educația e primul lucru care te definește ca om 
• Să luăm aminte!

Imaginile cu grupa de copii născuți în 2007 și care chefuiesc în autocarul CSA Steaua, pe ritmuri de manele și cu o sticlă de whisky, n-au cum să nu te afecteze. N-au cum să nu te miște, să nu te pună pe gânduri, să nu te oripileze, să nu te facă să te întrebi până unde naiba are de gând țara asta să se degradeze!

Mi-a plăcut mult comentariul lui Radu Naum, pe care îl puteți citi pe gsp.ro. Am apreciat și mesajul ferm, virulent, dar atât de adevărat pe care Emil Grădinescu mi l-a dat în studio, la Telekom Sport, când l-am întrebat cum comentează acele scene: „E oribil ce văd!”.

E un subiect care nu poate avea limită de spațiu. E un subiect care merită comentat, analizat și dezbătut în exces. Pentru că în el ne regăsim ca societate. Ca mod de comportament, ca realitate pe care o traversează România.

„Între chimie și Bayern prefer Bayern”

Există, nu de azi, de ieri, ci de foarte multă vreme, o idee, tot mai agreată de mulți, că în sport, în general, și în fotbal, în special, școala mai mult te încurcă. Cel mai recent astfel de exemplu l-a oferit Mihai Stoica, managerul general de la FCSB. El însuși un tip educat, cult, cândva cu un simț al umorului fabulos, a rostit răspicat că școala e un impediment pentru a ajuta un fotbalist de top.

MM s-a exprimat astfel într-o intervenție la DigiSport:

- „Cel mai important pentru Octavian Popescu acum este fobalul. Am avut un jucător care a vrut să îl învoiesc ca să meargă la școală. L-am învoit și nu a ajuns fotbalist, deși avea foarte multe calități. Pe mine mă interesează fotbalul”

- „Mai importantă decât școala sunt cei șapte ani de acasă, iar Octavian Popescu îi are! E un băiat cu un bun-simț ieșit din comun, e timid”

- „Alexandru Pantea nu e bun la școală, dar dacă îl întrebi cine e fundaș stânga la Bayern Munchen și când e născut, știe. Eu, între a studia nu știu ce materie, chimie, și a studia Bayern, prefer să studieze Bayern”

- „Nu mă interesează niciun factor perturbator, iar școala poate fi un factor perturbator!”

Lucescu și Muzeul Viorii

Declarațiile nu lasă loc de niciun dubiu. Evident, din punctul de vedere al lui Mihai Stoica. Și, atenție, nu vorbește cineva neimportant în fotbal, ci un manager care a lucrat aproape 30 de ani în acest domeniu, perioadă în care a condus, sub o formă sau alta, sute, poate chiar mii de tineri fotbaliști.

Așa gândește MM, așa gândesc și alții. De exemplu, Basarab Panduru a susținut mereu, atunci când a combătut pe această temă de discuție „fotbal vs școală”, că "un fotbalist nu are timp și de școală”. Oare așa stau lucrurile?

În istoria fotbalului românesc avem însă și altfel de exemple. Cel mai la îndemână e Mircea Lucescu. Care încă din anii '80 avea o preocupare ieșită din comun pentru ca jucătorii pe care îi antrena să se țină de școală, să învețe și să aibă acces la educație. Răducioiu și-a amintit de curând cum, prin 1988, „Lucescu mă ducea și mă aștepta personal la poarta școlii unde învățam, ca să fie sigur că nu lipsesc de la ore”.

Tot Lucescu a fost cel care în martie 1989 a jucat cu Dinamo în Italia returul sferturilor de finală ale Cupei Cupelor. Adversară Sampdoria, dar partida a avut loc la Cremona. În dimineața meciului, Lucescu și-a scos elevii din hotel și, în locul unei plimbări banale prin oraș, i-a anunțat că vor merge într-un loc special, iar prezența e obligatorie. 

Locul special a însemnat Muzeul Viorii, creat în orașul în care s-a născut Antonio Stradivari. În cazul lui Lucescu, cariera de antrenor, de profesor, de dascăl în ale fotbalului, n-a luat niciodată în seamă sintagma "școala poate fi un factor perturbator!”.

Multe întrebări, puține răspunsuri

Sunt două unghiuri de vedere în care fotbalul, sportul și societatea noastră au trăit ani, decenii la rând. Întrebările rămân:

- Se poate să ai și școală și să ajungi și fotbalist sau sportiv mare sau se exclud cele două categorii?

- Ce trebuie să-i învățăm și să le oferim copiilor ca exemple? O plimbare cu autocarul în care manelele să fie însoțite de pahare cu whisky și de scandări „șarpilii, bă!" sau să-i așteptăm la ușa școlii și să le îndrumăm pașii către un muzeu sau către o bibliotecă?

Acum, când sunt în vârful piramidei, aș vrea să dau un sfat jucătorilor mai tineri. Le recomand să nu abandoneze școala. Eu am doar școala elementară și, credeți-mă, uneori mi-e foarte greu. În lumea fotbalului internațional, e greu să exiști fără școală. Alunecarea în complex e foarte ușoară. Fotbalistul are nevoie de un nivel cultural. Cei care nu umblă la școală întâmpină mari dificultăți în înțelegerea fenomenelor vieții. În afară de asta, explicația faptului că marii jucători nu reușesc să confirme ca mari antrenori stă tocmai în școala insuficientă

Johann Cruyff, în 1972

Recent, undeva prin august-septembrie, citisem un raport pe care l-a făcut public actualul ministru al educației, Sorin Câmpeanu, și care făcea trimitere la o comparație a analfabetismului funcțional România versus Uniunea Europeană. „Lucrurile nu sunt deloc îmbucurătoare”, era concluzia ministrului.

Câteva cifre din acest raport, pentru anul 2020:

1. ABANDONUL ȘCOLAR

- abandonul școlar a atins 15,6%, deși ținta pe care România și-o asumase era de 11,3%.

- media UE a fost de 10,1%

- rezultă că România are un abandon școlar cu peste 50% mai mare decât media UE!

2. ABSOLVENȚII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

- România a atins o pondere de 26,4%

- în UE, media atinge aproape 41%

- concluzia: UE e superioară României cu peste 55%

3. ANALFABETISM FUNCȚIONAL

- pe partea de citire, România a atins în 2018 aproape 41%, la matematică a ajuns la 46,6%, iar la științe e de 44%

- mediile UE sunt la jumătate din cât am raportat noi: citire 22%, matematică 23% și științe 22%

Mutu, faima și banii

Pentru cine vrea să înțeleagă, concluzia e una care ne arată în mod clar încotro mergem. „În 2015, analfabetismul funcțional era sub 39%, în 2018 aproape că a atins 41%. Practic, sistemul românesc de învățământ s-a deteriorat”. O spune ministrul educației. De fapt, el e vocea, de spus o spune răspicat realitatea în care se află România.

Lucrurile sunt dramatice. Până să ne punem întrebarea dacă școala e perturbatoare pentru un fotbalist, ar fi bine să mai reflectăm la ceva. Adrian Mutu a fost invitat zilele trecute în podcastul ”Acasă la Măruță”. Mărturiile făcute acolo sunt violent de sincere și au o valoare imensă în favoarea ideei că școala și educația unui copil trebuie să primeze înaintea oricărei alte tentații.

Adrian Mutu:

Londra, New York, Paris sunt orașe grele, periculoase pentru un tânăr. Nu sunt ca Bucureștiul, ca Milano, sunt foarte mulți oameni, foarte multe tentații. Importanța orașului te face să te pierzi, dacă nu ești educat. Divorțasem, dar găseam alinare în faptul că o iau de la capăt. A fost mulți ani dureros să mă întorc în timp, nu mai e deloc acum

Aveam salariu 4 milioane de euro pe an la 23 de ani, la Chelsea. Noi nici nu eram educați să gestionăm succesul. Nu am fost pregătit, m-au luat prin surprindere faima și banii, nu aveam pe nimeni lângă mine să mă învețe să gestionez toate astea

Inevitabil a venit și căderea. Au fost 6 luni groaznice din viața mea. Am fost, ca să zic așa, în iad și m-am întors. Am rămas singur. Știu că Trăian Băsescu era președintele țării atunci și spunea «să-și asume responsabilitatea, să facă ce vrea». Până atunci, era mândru de mine, eram erou național, și la un moment dat am fost lăsat singur

Eu nu am rămas cu această decădere, am rămas cu faptul că m-am întors. Vreau să îi învăț pe copii, dacă fac o greșeală, să se ridice deasupra ei. Nu mi s-a întins o capcană. A fost o neatenție colosală din partea mea, mi-am asumat-o și am încercat să fiu mai puternic mental. Șase luni am fost în iad. Ferește-te de anturaj, ăsta e sfatul pe care l-aș da unui copil!

80% rămân fără bani în 5 ani

Se vor găsi mulți să ne spună că un Mutu mult mai școlit și mai educat de copil n-ar mai fi ajuns atât de mare ca fotbalist. Sincer, mă îndoiesc, dar să admitem că așa ar fi stat lucrurile. Cu ce l-a ajutat pe Adi că a avut doar un talent imens, dacă lipsa de educație, pe care singur o recunoaște, l-a împins să se refugieze în droguri în primul moment greu al vieții? 

Astăzi, Mutu nu le spune copiilor că școala trebuie pusă pe plan secund, iar Mutu e acum un bărbat responsabil. Un bărbat trecut prin elita fotbalului, dar și prin școala vieții și a celei de bogătaș, din moment ce ajunsese să poată comanda limuzine cum comandă oricine dintre noi o pizza. Dar, astăzi, tot Mutu înțelege rolul pe care un părinte, un profesor, un om cu capul pe umeri e obligat să-l aibă atunci când are pe mână niște copii.

Poți ajunge fotbalist de top și fără școală. Da, se poate. Sunt exemple, însă viața nu se termină când cariera primește punctul final. După ani și ani de ascultat doar manele, de făcut dedicații la lăutari și de golit sticlele de whyski, viața de după succes e o provocare care pentru mulți s-a dovedit fatală. Și nu e valabil doar pentru România. Rezultatele unui studiu realizat pe foștii jucători din NBA spune că, după ce se lasă de baschet, 80% din sportivi rămân fără niciun ban în cel mult 5 ani! Uluitoare concluzie!

Big Ghiță și educația

Singurul român care a evoluat vreodată în industria NBA, Ghiță Mureșan, a fost provocat într-un interviu acordat în 2019, în Libertatea:

Cea mai importantă este școala! Nimic nu e peste educație. Poți să faci orice sport și o grămadă de bani, dar arbitrul te poate suspenda, antrenorul te poate ține pe bancă, adversarul îți poate rupe piciorul. Dar nimeni, niciodată, nu îți poate lua ce ai învățat și studiat! Sportul îl folosești pentru oportunități în viață. Uite, băieții mei fac baschet, dar școala e pe primul loc. Dacă vor fi sportivi buni, OK. Dacă nu, atunci pot fi doctori buni, aviatori buni, mecanici buni, pictori buni. Sportul e doar o perioadă scurtă în viață, educația te face om

Ghiţă Mureşan

Poate că vorbele lui Ghiță Mureșan, alăturate celor rostite de Mutu, vor reuși să diminueze sonorul boxelor în care răsună manelele din autocarele micuților fotbaliști. Poate că ceea ce ne spun ei astăzi va rușina într-atât părinții încât vor avea bunul-simț să nu mai întindă sticla cu whisky propriilor copii, nici măcar pentru o simplă poză. Și tragem speranța că poate ceea ce transmit acum Mureșan și Mutu va ajuta România să mai diminueze din rata de analfabetism funcțional până când toți vor înțelege că să strigi „șarpiliii, bă!” nu te face nici mai șmecher, nici mai la modă. Ci doar mai idiot și te și desparte de lumea civilizată!