Priviți notele din Gazetă și edificați-vă de ce "tricolorii" nu i-au învins pe islandezi, sosiți la București fără 7-8 vedete, ba și reprezentând (cu onoare) o țară cu o populație cât Balta Albă ori Militari!
Veți descoperi numai doi de 6, Chiricheș și Hagi, apoi opt de 5 și chiar patru de 4, calificative pentru o evoluție sub așteptări. Care nu ți-ar fi permis, cum s-a și întâmplat, să câștigi în fața nimănui.
Din păcate, asta s-a întâmplat când aveam nevoie de succes ca de aer, spre a rămâne în cursa calificării pentru Mondialele din 2022. Vor riposta unii că încă n-am sărit din schemă. Că-i posibil ca Islanda s-o încurce la ea acasă și pe Macedonia de Nord, iar România să termine totuși, victorioasă în Liechtenstein, pe loc de baraj. Vrabia mălai visează, nu?
Cum Macedonia a surclasat Armenia la Erevan, unde România lui Rădoi a pierdut rușinos, scenariul de mai sus pare fantezist. Scuze, dar prea așteptăm să ne urce alții sacii în căruță, să ne rezolve ei ce n-am fost în stare noi înșine!
Prima observație e că n-am reușit să-i depășim pe islandezi din pricina jucătorilor. Că marii vinovați, de arătat cu degetul, sunt cei din teren. Care, cu excepțiile menționate, au dezamăgit pe linie.
Povestea nu-i însă nouă. De mulți ani, de vreo 20-25, naționala nu mai are nici valoarea, nici unitatea, nici angajamentul dorite. Îi lipsește, să nu ne furăm căciula singuri!, materia primă de calitate.
După jucători, o vină trebuie atribuită lui Mirel Rădoi, selecționerul fără inspirație și fără idei, ori chiar cu idei proaste, dar plin de el, orgolios și important. Incapabil, iată, să obțină rezultate de soi, gata însă să dea lecții, de parcă el ar fi inventat apa caldă ori mersul pe jos! Ba și fotbalul, dovadă că adesea a judecat lucrurile într-un mod original, invers decât restul lumii. Dar convins că el are întotdeauna dreptate. Toți ceilalți fiind de rea-credință, neprofesioniști ori ambele.
Să luăm cazul lui Alibec, titularizat joi, deși i s-a spus că traversează o eclipsă de formă. I-a repetat-o presa, i-a confirmat-o colegial și Dan Petrescu. Degeaba.
Rădoi a ținut-o pe-a lui, tocmai ca să demonstreze că el are dreptate și nu trebuie contrazis. N-a demonstrat nimic. În măsura în care Alibec era altădată de convocat, acum nu merita. În 68 de minute, vârful campioanei a inițiat o acțiune mare și lată. În rest, a căutat ceva ce n-a găsit.
Inexplicabil, dar Rădoi a devenit agresiv după meci, când nu s-a sfiit să muște mâna care l-a hrănit. L-a ironizat până și pe Stoichiță, deși directorul tehnic al FRF l-a susținut până în pânzele albe! Același care-l implora, zilele trecute, să-și prelungească mandatul, uitând că Burleanu et Comp. l-au instalat selecționer pe Rădoi într-un moment în care acesta, e realitate, nu bârfă, n-avea licență de antrenor și nici diplomă de bacalaureat! Avea parte, nu carte.
Așa-l ruga Stoichiță pe Rădoi să continue, nu oricum, ci în condițiile propuse de el, încât părea că se adresează lui Guardiola, lui Klopp ori chiar lui Sir Alex Ferguson. De aceea și consider, oare numai eu?, că vinovați pentru țeapa numită Rădoi sunt, înaintea tuturor, șefii federației.
Comozi și aerieni, habarniștii de la Casa Fotbalului au pus un selecționer fără școală și fără experiență. Ei au ignorat un element esențial, care a și provocat acest ultim eșec. Că la națională nu vii ca să înveți, la asemenea nivel, vii să predai. Iar Rădoi n-a știut nici ce și nici cum. A fost bine intenționat, însă nepriceput.
{{text}}