Pe 14 noiembrie 1982, întreaga presă din Marea Britanie aloca spații generoase debutului șocant al lui Allan Simonsen la Charlton Athletic. Șocant nu atât prin impactul pe care danezul l-a avut în jocul echipei engleze, care a și pierdut acel meci de acasă cu Middlesbrough (2-3), ci prin contextul în care s-a realizat tranzacția.
Câteva lămuriri. În '82, Simonsen avea 29 de ani și era un fotbalist în plină maturitate sportivă, legitimat de 3 stagiuni la FC Barcelona. Un fotbalist împlinit, care făcuse furori și în RFG, la Borussia Mönchengladbach, motiv pentru care, în 1977, primise râvnitul „Balon de Aur”.
L-a bătut pe Dudu
În cursa pentru respectivul „Balon” îi devansase, printre alții, pe Keegan, pe Cruyff și pe Platini. Dar și pe Dudu Georgescu, ocupant al unui onorant loc 9!
Paranteză închisă, înapoi la lămuriri. În același an 1982, Charlton Athletic era o formație submediocră din Second Division. Terminase pe 13 sezonul precedent, fiind mai aproape de retrogradare decât de pozițiile promovabile. Și atunci, cum a fost posibil ca un „Balon” să plece de pe Camp Nou pentru a evolua în liga a doua engleză?!?
Supărat pe Maradona
În acea vară, după doi ani în care au asistat neputincioși la triumful neașteptat al lui Real Sociedad în Primera, șefii Barcelonei au decis să cumpere un megastar, care să-i ajute să câștige titlul în Spania. În schimbul a 8 milioane de dolari, sumă record pentru acele vremuri, noul prinț al Catalunyei avea să devină Diego Armando Maradona.
Teoretic, toate bune și frumoase, cine n-ar fi vrut să joace alături de magicianul argentinian?! Practic, însă, aducerea lui Maradona a inflamat teribil atmofera în vestiarul blaugrana.
Motivul? Pe atunci, cluburile din Vest puteau folosi maximum doi străini pe parcursul unui meci. Cum în lot, în afara lui Simonsen, se mai afla Bernd Schuster (RFG), era clar că unul dintre cei trei ar fi urmat să privească partidele din tribune.
N-a mai suportat presiunea
Și întrucât pe Diego se plătiseră prea mulți bani ca să nu fie titularizat, era clar că pentru a-l doilea post ar fi urmat să se dueleze Allan și Bernd. Considerându-se jignit, danezul a cerut să fie lăsat să părăsească gruparea catalană.
Imediat, pe adresa lui au sosit două oferte mai mult decât tentante, Real și Tottenham, plus una, de la Charlton, ce părea o glumă proastă. Uluitor, i-a refuzat pe madrileni și pe Spurs și a acceptat propunerea de a merge în Second Division! Justificarea lui: „Am obosit. Fizic, dar mai ales psihic. Vreau să joc de plăcere, fără presiunea de zi cu zi”.
Gol în Ghencea
Astfel, în toamna lui '82 a bătut palma cu „The Addicks”. Cu 8.000 de lire sterline pe lună a devenit printre cei mai bine plătiți fotbaliști din Insulă, însă mariajul n-a durat. După numai 4 luni, clubul a intrat în incapacitate de plată, iar Simonsen și-a făcut din nou bagajele.
La 30 de ani, când încă putea semna cu formații de prestigiu de pe continent, alege să se întoarcă la Vejle BK, echipa din orașul natal, unde făcuse primii pași în carieră.
Până în 1989, când se retrage, câștigă un titlu de campion, apoi iese în drumul Stelei, în startul campaniei fantastice din '85-'86. Înscrie un gol frumos în Ghencea, dar nu se poate opune tăvălugului roș-albastru (4-1, 1-1).
9goluri în 16 meciuri a marcat Simonsen pentru Charlton Athletic
1,65metri este înălțimea lui Allan. În ciuda staturii, a fost printre cei mai prolifici atacanți din istoria Danemarcei
13trofee a cucerit Simonsen în carieră, cu Vejle, Gladbach și Barcelona
Anii petrecuți la Barcelona au fost extraordinar de stresanți. Am ales să merg la Charlton după o discuție cu președintele de atunci, care mi-a promis că va construi o nouă echipă în jurul meu. M-am gândit că e o bună șansă să încerc ceva complet nou
Allan Simonsen
Deține un record formidabil
În afara „Balonului de Aur” cucerit în 1977, Simonsen a mai terminat o dată pe podium în respectiva ierarhie. S-a întâmplat în 1983, când a pierdut lupta cu Platini și cu Dalglish.
Însă danezul a intrat în istoria fotbalului cu un record neegalat de nimeni: a marcat în finalele tuturor competițiilor europene, CCE, Cupa Cupelor și Cupa UEFA! Crespo, Gerrard, Pedro și Alenicev au făcut-o doar în finale de CCE/UCL și Cupa UEFA/Europa League.
{{text}}