Adrian Enache, 55 de ani, a făcut parte din lotul României de juniori în 1976. A fost coleg de scară cu Mihai Stoica și de echipă cu Dănuț Lupu. A renunțat la fotbal pentru a se concentra pe școală, însă muzica i-a acaparat toată atenția. Acum face parte din echipa națională de fotbal a artiștilor, fiind de trei ori campion mondial
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Adrian, ai fost un talent și-ai murit speranță...
- Ha, ha, ha! Am jucat fotbal și aseară și am dat trei goluri. Chiar marele Belodedici mi-a zis "Nici nea Piți nu se plasează cum te plasezi tu în careu!". Chestie nativă.
- Ai început fotbalul la Galați.
- Stăteam în bloc cu MM Stoica. Avea talent, era fotbalist bun. El era mijlocaș, eu vârf. Noi jucam fotbal între cartiere. La un moment dat, noi, cei din Țiglina 1, am mers în Micro 40, unde era marele Dănuț Lupu. Așa am ajuns să jucăm fotbal la FC Galați! Antrenorul Neagu Adrian ne-a luat de pe străzi, ca în Brazilia.
- Acolo ai făcut junioratul?
- Chiar am fost selecționat la tineret în 1976! Am prins locul lărgit. Am terminat Politehnica fiind inginer metalurg, dar am dat de microbul muzicii. Facultatea m-a ajutat pentru că pe vremuri se făcea școală, nu ce se face azi. M-a ajutat să mă descurc în toate zonele societății. Am fost și prinț, și cerșetor, și golan, și intelectual. Acum pot să mă ajung în orice țară și în orice limbă. Mie îmi plăcea matematica și chimia și uite așa am ajuns să visez diagrama fier-carbon.
- Iubeai școala, dar voiai să te faci fotbalist.
- Îmi plăceau matematica și chimia. Părinții nu erau bogații, de clasă medie, tata a jucat fotbal la Dinamo Galați, probabil că l-am moștenit. Când prindeam o minge sau ciorapi, jucam.
- Zi-mi...
- Dacă mă trezești la două noaptea și-mi spui "Vezi că a venit o divă, te așteaptă la ea în camera de hotel" sau "Hai să joci un meci de fotbal cu Belo, cu Schumacher, cu Daniel Chiriță", eu mă duc la meci! Nu mă duc la divă!
- Nu-ți pare rău că ai ales muzica?
- Deloc! Nu știu nici dacă puteam să ajung să joc la un nivel mare cu fotbalul. Puteam să joc doar 30 de ani maximum. Eu fugeam din cantonamente și cântam cu o trupă din Galați. Mergeam la festivaluri de rock, câștigam foarte multe premii. La 17 ani mi s-a propus să devin solistul trupei Compact pentru că Paul Ciuci pleca în America. Mie atunci mi-a sărit siguranța! N-am mai fost la fotbal, rămăsese doar un hobby.
- Ai fost prieten cu Dănuț Lupu. Chiar așa talent mare?
- Mare, mare! La un turneu în Bulgaria, au venit trei pe el și i-a dat cap în cap. Așa e de la Dumnezeu, talent! Îi iubesc pe Hagi, pe Dobrin, dar Lupu e Lupu. Țin minte că a spus Dobrin într-o seară memorabilă de la Hotel Dorobanți: "Dane, dacă aveai creier, erai mai mare decât mine și decât Hagi la un loc!".
- La un șpriț?
- Lupu era deja la Dinamo, dar seara eram prin restaurante. Am fost cu el la Oslo când a jucat Rapid cu Valerenga, cu nea Mircea Lucescu, care-i tatăl lui. Mi-a zis: "Adriane, tu ești prietenul lui. Adu-l în cameră pe la 11-12 că mâine avem meci!". Mergeam cu el la discotecă, dar pe la 1 am ajuns să-l aduc. A doua zi toți erau cu cafele, cu apă plată. "Măldă, ce faci, mă? Ce bei acolo?". "Apă plată". "Apă plată bei, apă plată joci".
{{text}}