Cine doreşte, cine pofteşte?

Odată cu încă o calificare ratată ne crizăm din nou. Se aud voci care se lamentează, contestă, se revoltă. Hagi spune că e nevoie de "un proiect, o viziune şi să te baţi cu cei mai buni". Nu ne îndoim.

Gică naţional iese din când în când şi zguduie sistemul enunţând principii, axiome şi invocând calitatea unui popor în care crede nesfârşit. Când îl auzi, îţi vine să-l pupi.

Hagi la raze X

Apoi discursul se încheie şi parcă ne-am dus bou şi ne-am întors vacă. Pe toate acestea le ştim. Am vrea să ştim ce e dincolo de ele. În ce constă proiectul? Care e viziunea? Cum să te baţi cu balaurii? "Ca să faci un proiect mare trebuie aduşi cei mai buni, care ştiu cu ce se mănâncă fotbalul", a tunat Gică la DigiSport.

Iată un început de clarificare. "Cei mai buni care ştiu cu ce se mănâncă fotbalul" ar putea fi cei care au încercat să îl dea jos pe Burleanu de la şefia FRF şi pe care acesta, după propriile-i spuse, i-a ciuruit. Establishmentul Generaţiei de Aur.

Ocazia de gol

Pică bine, la anul sunt alegeri! Ce prilej mai bun de a schimba traiectoria fotbalului, de a readuce competenţa, după cum tânjesc toţi contestatarii actualei puteri? Gică Popescu, Prunea, Lupescu ies constant şi amendează greşelile unei echipe de conducere care străluceşte prin alegeri falimentare şi absenţe la ora de dialog.

Aşadar, ocazia e minunată! Sigur se vor lupta cu regimul, se vor uni acum, când situaţia "opoziţiei" e mai bună ca oricând, după atâtea obiective de calificare, proiecte şi academii eşuate. Sigur?

Gloanţele trecutului

Acum mai bine de trei ani administraţia lui Răzvan Burleanu era în plin avânt. Era mobilă, comunica, preşedintele ieşea în câmpul deschis al bătăliei de idei, şantiere înfloreau, departamente noi se înfiinţau, erau impuse reguli de funcţionare într-un spaţiu până atunci încremenit în "merge şi aşa".

Echipei lui Lupescu, grea de nume mari, i se opunea un avânt revoluţionar de sorginte politico-corporatistă care voia să dea o altă structură fotbalului. 

Burleanu a câştigat şi pentru că exista o energie nouă care ajunsese, incluzând proiecte dedicate, până în capilarele sistemului. Din acest motiv, şi altele, victoria i-a surprins doar pe cei adormiţi.

Somnul prezentului

Astăzi povestea e diferită. Burleanu, abil în a-şi construi relaţii internaţionale, s-a înfipt bine la vârful FIFA şi UEFA. Nu pare să-i mai pese foarte tare ce se întâmplă pe aici. Lucrurile merg din inerţie. FRF, deschisă la început oamenilor şi ideilor, sau măcar unora dintre ei şi ele, a devenit un turn al lui Sauron, impenetrabil.

Urletele referitoare la arbitraje, rezultate, numiri, decizii se lovesc de blindajul celor cărora puterea le-a colmatat urechile. Ce ocazie mai potrivită pentru toţi cei care pretind că ştiu mai bine să răstoarne "dictatura"? 

Mult mai mult decât la precedentele alegeri, şansele s-ar arăta de partea acelora care clamează că vor binele fotbalului şi reîntoarcerea la gloria trecută prin cei care au făurit-o.

Acum? Ori niciodată?

Bizar însă, nu se vede nici un semn de contestare oficială a lui Burleanu. Nu se aude de nicio coagulare a unei echipe pentru candidatură. Acum, când momentul era ideal, cei care îl vor dat jos pe "dirijorul dezastrului" se ascund în spatele lehamitei şi trag cu vorbe precum cu scobitori în pielea de elefant.

E greu? Da. Dar dacă era uşor, nu se mai povestea. "Faptele vorbesc, nu trebuie să povestim! În ultimul timp se vorbeşte foarte mult şi nu se rămâne cu nimic!". Că bine le mai zice Gică!