Oscar Washington Tabarez, cel mai mare antrenor uruguayan, în vârstă de 74 de ani, selecționerul naționalei din 2006, părăsește "La Celeste". I s-a reziliat contractul. Pierduse ultimele patru meciuri din preliminarii, ultimul eșec, 0-3 cu Bolivia în La Paz
După cinci meciuri fără victorie în preliminarii, după patru înfrângeri consecutive (ultima, 0-3 cu Bolivia) cu golaveraj 1-11, când Uruguayul începuse să se teamă că poate rata Mondialul, pe locul 7 în clasamentul AmSud (doar 4 echipe se califică direct și a 5-a la baraj), Óscar Tabárez a fost întrebat marți seară, la conferința de presă:
- Vă gândiți la demisie?
- Cine poate să-mi ceară asta după tot ce am făcut? Eu nu arunc prosopul!
Tabárez, 74 de ani, recunoștea însă că "acesta este cel mai rău moment pe care l-am trăit la națională, pentru că nu văd o reacție. Eu nu am soluții magice, dar cred în jucătorii mei. Singurul lucru rămas e să privim înainte și să luptăm până la capăt".
"O moștenire inestimabilă care rămâne în istoria naționalei noastre"
În urmă cu o lună, președintele și directorii federației (AUF) de la Montevideo s-au reunit într-o reuniune de urgență. Subiectul discuției era dacă să îl mențină sau nu selecționer pe Tabárez. Și au ales ca el să rămână.
Dar astăzi, au hotărât altfel. Să se despartă de cel mai mare antrenor uruguayan al tuturor timpurilor.
Federalii aproape că i-au cerut scuze, așa sună comunicatul AUF: "Comitetul Executiv anunță că a reziliat contractele domnului Óscar Washington Tabárez și ale tuturor membrilor staffului tehnic. Această decizie nu înseamnă că ignorăm importanta sa contribuție la creșterea fotbalului uruguayan.
Salutăm și recunoaștem performanțele sportive fundamentale reușite în acești 15 ani, care au adus Uruguayul printre primele locuri ale lumii. Ne exprimăm respectul nostru, recunoașterea profesionalismului și dedicației în acest lung proces, o moștenire inestimabilă care rămâne în istoria naționalei noastre".
Nu s-a oprit nici după ce a fost diagnosticat cu sindromul Guillain-Barré
Din 2006 era "Profesorul" selecționer. A fost chemat într-un moment critic, când "naționala" eșuase în calificările pentru CM 2006, și de atunci "La Celeste" nu a mai ratat niciun Mondial, trecând de fiecare dată de faza grupelor. Semifinale (2010), "optimi" (2014) și "sferturi" (2018). Și un triumf la Copa América, în 2011. Pentru Uruguay, el a fost întotdeauna "El Maestro". Un exemplu.
Nu s-a oprit nici în 2016, după ce a fost diagnosticat cu sindromul Guillain-Barré, o maladie neurologică degenerativă, care îi restricționează libertatea de mișcare, provocând slăbiciunea mușchilor și putând duce chiar la paralizie. A făcut tratament și a continuat. Fiecare antrenament, fiecare meci, chiar și în cârje, cum apare de la Mondialul din Rusia. Totul pentru Uruguay.
Astăzi, s-a încheiat o eră la Montevideo. Era Tabárez.
228de meciuri are Óscar Tabárez în două mandate ca selecționer (1988-1990 și din 2006)
111victorii a adunat Tabárez la naționala Uruguayului; a pierdut de 60 de ori (57 de eșecuri)
{{text}}