Praf în ochii lumii

Aparent, se justifică gestul președintelui FRF de a merge la Salonic, însoțit de directorul tehnic, ca să-i propună lui Răzvan Lucescu conducerea echipei naționale.

În realitate însă, Burleanu și Stoichiță s-au dus în Grecia ca să se afle-n treabă. Ca să fie drumul cu oameni. Deoarece până și un preșcolar cunoștea, s-ar fi cuvenit asta, că Lucescu jr. nu se poate despărți, și să vrea, de PAOK. Unde se simte apreciat și e sub contract până în 2023.

Într-adevăr, când a plecat în 2019 la Al-Hilal Riad, cu care va câștiga titlul în Arabia Saudită și Liga Campionilor Asiei, Răzvan și-a reziliat unilateral acordul. A reușit pentru că arabii au plătit clauza eliberatoare de două milioane de euro. 

Între timp însă, proprietarul lui PAOK, Ivan Savvidis, a avut grijă să sufle și-n iaurt ca să nu mai ia încă o plasă. Așa că i-a pus antrenorului român, demis de Al-Hilal în februarie curent, o clauză de eliberare imensă, 7 milioane de euro!

Întrucât s-a scris și s-a vorbit abundent despre ea, fiind considerată prohibitivă, întrebarea e dacă Burleanu dispunea de atâția bani încât să-l oferteze pe Lucescu jr.? Cum e dificil de crezut că da, chiar imposibil, se naște întrebarea legitimă ce-au urmărit el și cu „Lippi” la Salonic? S-au dus în plimbare sau în ce scop?

Clauza amintită n-ar fi constituit singurul obstacol în calea unei eventuale noi colaborări FRF-RL. Altă piedică însemna salariul pe care PAOK i-l dă lui Răzvan, 1,7 milioane pe an, cu staff cu tot, cel mai mare din istoria clubului patronat de Savvidis. Unul, estimativ, de măcar 4 ori cât suma încasată la București de Rădoi et Comp.!

Și-atunci, ori a descoperit Burleanu vreo mină de aur peste noapte și s-a îmbogățit, ori și-a imaginat el, naiv, că un antrenor în situația lui Răzvan, bine mersi în ghete, va accepta să schimbe echipa pentru un sfert din salariul actual?! Ca să nu mai lungim pelteaua, Burleanu și Stoichiță n-aveau ce căuta la Salonic.

Dovadă că, luat pe neașteptate, Lucescu jr. a părut încurcat, stânjenit, declarând doar: „N-am nimic de spus. Am fost și rămân antrenorul lui PAOK”. Cum jenat a fost, evident, și de apariția fotografiei cu el, cu Burleanu și cu Stoichiță surprinși într-un local din Salonic. Conform unei suspiciuni mai largi, neconfirmată oficial, imaginea s-ar fi realizat la cererea federalilor, interesați ca poza să circule, să nu treacă neobservată.

Simplu de ce. Ca să vadă iubitorii fotbalului că băieții muncesc. Că-i preocupă soarta selecționerului și, ca să-i găsească succesor lui Rădoi, nu stau cu brațele încrucișate. Atât că, solicitându-l întâi pe Hagi și apoi pe Răzvan, ei au bătut la niște uși despre care normal era să știe, știa oricine!, că sunt zăvorâte.

Iată că au greșit adresele, dar cumva din întâmplare? Din grabă ori din confuzie? Nicidecum, doar au urmărit să arunce praf în ochii lumii, să inducă opinia publică în eroare și să-i închidă gura. 

Dacă se gândeau la un antrenor cu personalitate, nu la unul pe care să-l încalece Burleanu și curtenii săi, ei trebuia să discute, simple sugestii, cu Pițurcă ori cu Petrescu, cu Boloni ori cu Edi Iordănescu. Pe care i-au evitat tocmai pentru că își doresc un tehnician-ghiocel, care să nu le iasă din cuvânt.

În consecință, deplasarea cuplului-minune în Grecia a fost doar aparent greu de înțeles. Concret, vizita a însemnat numai o scenă, maximum un act, din piesa de teatru regizată cu grijă pentru Burleanu.