Concert din muzică de Bach

Din care aflăm că Occidentul este putred, China e verde și sănătoasă, iar Comitetul Internațional Olimpic rezolvă în spirit pacificator cazul Shuai Peng.

O poveste pentru cei care suspină după binefacerile comunismului. Printre ei nu doar bătrâni nostalgici, ci mulți tineri care nu au trăit în comunism, dar care simt ei că în China, în Coreea de Nord sau în Cuba ar fi o pâine de mâncat. O veste de la cunoscători. În principiu, doar una, că statul nu te lasă să faci risipă. O poveste, așadar, despre ce bine este să trăiești în comunismul cu chip de economie de piață.

Me Too cu condimente chinezești

Acțiunea se petrece în China, personajul central este jucătoarea de tenis Shuai Peng, iar sportul nu este decât suportul conjunctural al întâmplării. Faptele sunt cunoscute, dar merită o scurtă recapitulare. 

Exact acum o lună, fostul lider mondial al probei de dublu feminin mărturisea public că ar fi fost violată de vicepremierul Zhang Gaoli în urmă cu 3 ani. Confesiunea din categoria Me Too era condimentată de precizările jucătoarei înseși, care admitea că este mai degrabă genul de fetiță rea. Rea în sensul de rea de muscă, nu la fileu.

Ascunșii

Viol-viol sau viol semiconsimțit și încurajat, nu mai conta. Răul fusese făcut, iar regimul de la Beijing trebuia să ia măsuri pentru reeducarea deviaționistei de la doctrina omului nou, incapabil de gesturi ludice și mai ales lubrice. 

Oamenii lui Xi Jinping, noul Mao al Chinei, au metodă originală de a-i pedepsi pe cei care încalcă morala comunistă ori pur și simplu se obrăznicesc și le intră în cap că trăiesc în capitalism. Îi ascund. Nu se știe unde și în ce condiții de detenție ori în ce constă procesul de reeducare, dar oamenii care fac probleme dispar pur și simplu. 

Așa s-a întâmplat nu demult cu Jack Ma, fondatorul imperiului Alibaba, atunci când a călcat pe coadă puterea de la Beijing, așa s-au petrecut lucrurile acum și cu Shuai Peng.

Filme de la Beijing

Lumea sportului, în general, a tenisului, în particular, a reacționat. De la comunicate liric-searbede cum a fost cel al ITF (federația internațională), până la mesaje ferme din partea organizației mondiale a jucătoarelor profesioniste (WTA) ori ale unor celebrități ca Serena Williams și Novak Djokovici, toate exprimau îngrijorare și cereau puterii chineze să dea vești despre Shuai Peng. Iar răspunsul a venit împachetat cu fundă roșie sub forma unor filmulețe fabricate în studiourile dragilor noștri producători de teniși. De orice, și de Rolex-uri de 1 dolar. 

În scurtele producții cinematografice apărea o variantă de Shuai Peng la restaurant discutând cu antrenorul sau una în care jucătoarea zâmbitoare le vorbea unor copii despre tainele tenisului. Sau în care își alinta pisica.

Thomas băiat cuminte

Concomitent, autoritățile chineze au cerut Occidentului putred și bănuitor să lase prostiile și dezinformarea, deoarece Shuai trăiește pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai. Na c-a ieșit și rima! Presa, alta decât cea de stat din țara Marelui Zid, nu a înghițit hapul cu falsuri chinezești. 

Nici WTA, care a rămas inflexibilă de poziție. Aici însă a intrat în scenă Comitetul Olimpic Internațional, care a jucat rolul de pacificator. Însuși Thomas Bach, președintele forului, s-a implicat și pentru că a fost băiat cuminte a putut să se întrețină în apel video cu dispăruta. Timp de o jumătate de oră. Timp în care minciuna a fost legitimată de la Lausanne până la Wuhan, leagănul pandemiei.

Un Kim, un Xi, un Pi

Fostul scrimer medaliat cu aur la Montreal, zânul de la Montreal ca să zicem așa, a întors floreta spre lumea asta care nu înțelege ce bine e să ai un tătuc, un Kim, un Xi, un Pi, și a plasat o lovitură scurtă. Bach a dat asigurări că Shuai e sănătoasă și fericită și că ar fi bine să ne mai scoatem din cap ideile greșite despre libertatea individuală așa cum o percepem din fotoliul nostru mic burghez. 

Un regizor cu adevărat inspirat ar fi pus ca fond muzical al discuției ceva din muzica lui Bach, alt Bach. Poate un concert brandenburgic, poate ceva pentru orgă sau clavecin. De la Bach pentru Bach, fără număr. Manele de la CIO pentru toate fetili și toți băieții pupați de bombardieru’ norocos care te face la pungă gros!