De notat: Lionel Messi e, indiscutabil, unul dintre cei cinci inegalabili. Dar singurul cu un aparat PR de care Pele, Cruyff, Di Stefano și Maradona n-au avut parte.
Diferența nu îl învinovățește pe Messi, însă explică foarte clar ce s-a întâmplat cu fotbalul în ultimii 60 de ani. În 1958, Pele era o minune autosuficientă. Imaginea nu determina, nu mărea, ci confirma, supusă, realitatea dată.
În 1965, Di Stefano era un geniu solitar și discret. Imaginile tăceau. În 1975, Cruyff era o inteligență supraumană, perfect satisfăcută de propria condiție și de libertatea de a-și crea sau anula singură imaginea. În 1990, Maradona era un vortex dezlănțuit împotriva tuturor adversarilor începând cu el însuși. Imaginea abia că îl putea urma.
În 2021, Messi e un miracol închiriat de propria reputație, închiriată de producători de imagine. Al șaptelea Balon cucerit de Messi e de aur și e gol. Regulamentul spune clar că trofeul revine "celui mai bun fotbalist al anului precedent". Anul s-a încheiat cu jefuirea lui Robert Lewandowski.
Pentru orice om cu fotbal la cap, Lewandowski a fost cel mai bun jucător al lumii și al careului mic, și în 2020, și în 2021. 70 de goluri în 63 de meciuri în marea lor majoritate grele contează. Dar Messi are de partea lui nevoia de mit conservat postum din care trăiesc regizorii de imagine și amatorii de autocrație.
A șaptea încoronare a lui Lionel Messi a celebrat un suveran fix și a respectat standarde Hollywood. Totul și deloc întâmplător, la locul crimei. În fond, Messi trăiește un apus confuz și supralicitat la PSG. Va fi, probabil, ultima oară când Messi va juca rolul principal în această șușă de showroom auto.
Lewandowski va trebui să repete un sezon perfect. Deși asta nu garantează nimic în lumea PR.
{{text}}