Colecția poate depune mărturie că am fost unul dintre susținătorii lui Denis Alibec. L-am propus insistent la națională într-o perioadă, în epoca Daum, de pildă, în care era contestat și ignorat. Atunci chiar merita. Era în vână și se străduia să demonstreze ceva. În ultima vreme însă, mă îndoiesc că mai avea loc printre "tricolori", am și scris asta.
Surprinzător, Rădoi nu numai că l-a convocat, dar l-a și folosit de 3 ori în această toamnă. În "dubla" cu Islanda și în întâlnirea din Liechtenstein. Cum Alibec a dezamăgit de fiecare dată, consider că, selecționându-l, Rădoi mai degrabă i-a făcut un rău. L-a ajutat să creadă că e mai important decât era în realitate.
La fel a dezamăgit Denis și la CFR Cluj, unde a sosit în iulie 2021, împrumutat de la Kayserispor. Nici acolo nu rupsese gura târgului, altminteri, turcii nu l-ar fi cedat. În tricoul campioanei României, Alibec a bifat 17 partide, 9 în Liga 1 și 8 în cupele europene, dar n-a prins nici jumătate din minutele lor. Doar 711 din 1.530, pe parcursul cărora a oferit un singur assist și a marcat două goluri mari și late! Ambele în L1, unul din penalty.
Departe de așteptări, foarte departe, probă că a înregistrat o medie a notelor în GSP aproape de corigență, 5,12. O altă dovadă a declinului lui Alibec a furnizat-o amănuntul că n-a mai evoluat într-un meci întreg, în care să nu fie înlocuit, din ianuarie curent, din Super Lig. Drept e însă că a suferit și câteva accidentări în cursul anului.
Totul în condițiile în care Denis e cel mai bine plătit cetățean din Liga 1, cu 60.000 de euro pe lună, 40.000 de la Kayseri și 20.000 de la CFR, de la care a mai luat 100.000 la semnătură. O căruță de bani, așa-i?, pentru care s-ar cuveni să se pregătească mai serios, să joace mai mult și, evident, să gesticuleze mai puțin.
Indiferent câte cusururi i-ar atribui cârcotașii lui Dan Petrescu, acesta nu-i un tip ranchiunos. Se înfurie instant, dar îi și trece repede. La el e titular cine transpiră la antrenamente și-l convinge că merită să joace. "Bursucul" își cunoaște interesul și apelează la cei mai în formă, la cei mai hotărâți.
Din păcate, boem, Alibec s-a numărat rar printre aceștia. Din care pricină a și rămas rezervă mai des decât și-a închipuit el că i s-ar putea întâmpla. Convins fiind că dacă-l cheamă Alibec, se bucură de statutul unui senator de drept. Automat, de un regim privilegiat.
Tocmai de aceea, constatând că nu-i introdus luni seara în partida cu Clinceni din Gruia, s-a supărat și prin minutul 70, deși CFR mai avea de efectuat 3 schimbări, s-a ridicat ostentativ de pe bancă și, fără să ceară permisiunea, a plecat la vestiar și nu s-a mai întors! Ulterior, a încercat să justifice ieșirea, actul de indisciplină, cum c-a trebuit să meargă urgent la toaletă. Petrescu n-a înghițit însă explicația și l-a scos din lot. L-a exclus temporar. Logic, valoarea se plătește, ați aflat mai sus, dar și răsfățul costă.
Lui Denis ar trebui, nu fac pe moralistul de serviciu, să-i vină mintea la cap. Să se maturizeze, căci nu mai e vreun adolescent ca să i se ierte la infinit ieșirile în decor. Totuși, peste o lună, pe 5 ianuarie, va sărbători 31 de ani, vârstă la care un jucător de fotbal cam începe să se uite în urmă. El ce va vedea? Un talent neîmplinit, o carieră risipită. Semne că viața nu-i chiar o chermeză. Altceva decât un bairam.
E momentul, posibil să fi și trecut, ca Alibec să se trezească. Dacă încă nu reprezintă un caz, riscă să devină unul și nu va câștiga nimeni din asta. Iar cel mai tare va pierde el însuși.
{{text}}