Ionuț Firanță este un copil de numai 14 ani care a crescut fără mamă, deja triplu campion la lupte greco-romane de la CSȘ Steaua, care i-a oferit cazare, masă și școală, pentru că acasă avea o situație foarte grea, având zile în care nu avea ce să mănânce.
Când intri în sala de lupte a clubului Steaua, un puști îți atrage atenția de la început. E doar o mână de om, pare firav, dar se vede că are fibră și, chiar și dacă ești profan în acest sport, simți că e special, doar uitându-te cum se mișcă sau cum execută flic-flacurile pe spate, la încălzire.
Are un zâmbet trist și, la numai 14 ani, e deja dublu campion național. Din 2018, nu a pierdut decât o singură luptă și deja face parte din lotul național, la Centrul de Excelență, anunțându-se o mare speranță a luptelor greco-romane.
Recent, la un concurs de la Târgu Mureș, și-a spulberat iar toți adversarii, chiar dacă toți erau mai grei decât el. Avea 32 de kg, dar a câștigat un nou titlu național, al treilea, de acesată dată la categoria 35 kg.
Este Ionuț Firanță, un copil cu o poveste dureroasă, din Brezoaiele, comună aflată la nici 40 de kilometri de București. Dar cu un vis pe care îl rostește apăsat, chiar și printre lacrimi: "Vreau să fiu campion olimpic! Vreau să-mi scot familia din sărăcie!"
Părăsit de mamă la 4 ani, știe ce înseamnă foamea
Când îl întrebi de viața de familie, chipul lui Ionuț se umbrește.
„Mama a plecat de acasă când aveam 4 ani. S-a întors puțin când făcusem 8 ani, dar numai ca să-și facă buletinul, apoi a plecat iar. Stă prin București, mai vorbim prin mesaje, dar nu prea venea să mă vadă. Acum, de vreo câteva luni, am început să vorbim mai des, să ne mai vedem. Mă mai ajută cu bani, cu ce mai am nevoie, dar nici ea nu prea are posibilități. Uneori mi-e dor de ea, dar nu știu dacă aș vrea să se mai întoarcă acasă acum, după atâția ani", povestește micuțul luptător.
Mai are o soră, Nicoleta, de 19 ani, dar care a rămas surdă, din cauza unei meningite suferite la 3 ani. Între cei doi frați este o legătură specială, Nicoleta fiindu-i ca o mamă lui Ionuț.
Pe amândoi îi crește tatăl lor, Gheorghe Firanță, care lucrează ca zilier, prin comună, la construcții. Uneori era plecat cu zilele, iar copii se descurcau cum puteau.
Când povestește despre aceste episoade, lui Ionuț îi dau lacrimile: „Da, au fost și zile când eram acasă și îmi era foame, dar nu aveam ce să mâncăm! Tati muncește și încearcă să ne asigure tot ce ne trebuie, dar e greu, fiindcă trăiam din ce aducea doar el. Uneori, când el lipsea mai mult, fiind plecat la lucru, unchiul nostru, Vasile, care locuiește cu noi, se mai ducea și el să muncească prin sat, ca să facem rost de bani de mâncare. De aceea muncesc, vreau să ajung campion olimpic, să nu le mai lipsească nimic alor mei".
Din 2018, viața lui Ionuț s-a schimbat, de când a făcut cunoștință cu sportul.
Salvat de lupte și de Steaua
Micuțul campion povestește că „eram la școală, la ore, când a intrat în clasă un domn, Dumitru Mușat și ne-a zis că ne așteaptă la sală, în Tărtășești, să facem arte marțiale, kempo și sambo. L-am rugat pe tati să mă lase, dar la început nu a vrut. L-am convins până la urmă și așa am început să fac sport. După puțin timp, a venit la sală domnul Simion Popescu, fost luptător și medaliat la Olimpiadă. Și ne-a întrebat dacă vrem să venim la lupte. M-am dus și mi-a plăcut de la început, așa că am rămas în acest sport".
Ulterior a ajuns a Dinamo, dar a fost o experiență scurtă. A stat puțin acolo fiindcă "mă duceam împreună cu un domn de la noi din sat și cu nepoata lui, care făcea și ea lupte. Dar după vreo două săptămâni, nu a mai vrut să mă ia și pe mine, așa că am renunțat, că nu aveam cum să mai ajung la antrenamente. Iar domnul Simion Popescu m-a adus la Steaua, unde făcuse și dânsul lupte".
Antrenorul Georgian Carpen își amintește prima întâlnire cu Ionuț: "De cum a intrat în sală, de la încălzire, mi-am dat seama că e un copil special. M-am hotărât imediat să-l oprim la club. Știam de la domnul Popescu că provine dintr-o familie cu mari probleme finaciare, că a crescut fără mamă de mic.
Iar Steaua a decis să preia o parte din atribuțiile familei. Îi asigurăm cazare la căminul clubului, mese gratuite, școlarizarea. Chiar e un copil extrem de talentat, de serios, de muncitor. Are tehnică, viteză de execuție, forță. Face parte și din lotul național, e la Centrul de Excelență. Stă la club cam jumătate de an și la Centru cealaltă jumătate. așa că are toate condițiile să se dezvolte și să facă performanță. Îl mai ajutăm și noi cu bani de buzunar, cu haine, dar, credeți-mă că merită, are un potențial foarte mare și un viitor frumos în lupte!".
Nu reușește să câștige în greutate
Lipsurile din copilărie îl urmăresc încă pe Ionuț. Antrenorul său e îngrijorat că "nu prea ia în greutate. Acum a început să mai pună puțin, dar foarte greu. Abia a mai luat două kilograme în ultimele 6-7 luni. Dar noi sperăm că va fi bine pe viitor.
Pentru că s-au schimbat regulile în lupte, acum cea mai mică categorie, la cadeți, la seniori, nu mai este cea de 48 de kilograme, ci de 60 de kilograme. În țară nu are adversari, îi bate pe toți. Iar eu sunt convins că poate face față și la un an mai mare".
În ultimii ani, Ionuț Firanță a ieșit campion național la categoria lui de vârstă. Anul trecut a ratat un nou titlu, în condițiile în care întrecerile au fost anulate, din cauza pandemiei.
În vara lui 2021 a câștigat două medalii de aur la concursul de aptitudini desfășurat pe nisip, la Costinești. În plus, în aprilie a participat la primul său concurs internațional, la Cluj, unde a terminat pe 3, dar la proba de 38 de kg, în condițiile în care el nu avea decât 34!
A fost învins în semifinale de un georgian, dar a câștigat finala mică cu un bulgar, ambii lui adversari fiind cu 4-5 kilograme mai grei decât el.
Sărăcia și iubirea de acasă
De trei ani, Ionuț Firanță s-a cam rupt de casă. Dimineața merge la școală, după-amiaza are antrenamente, la București, așa că-și vede sora și tatăl destul de rar.
Gazeta Sporturilor l-a însoțit la casa familiei, din Brezoaiele. Unde te izbește sărăcia, dar și iubirea dintre Ionuț și Nicoleta, sora lui. De cum s-au văzut, cei doi s-au îmbrățișat lung, parcă n-ar mai fi vrut să își dea drumul. Un holișor, în care se află frigiderul, care urlă a gol: două oale pe jumătate goale și o porție mai veche de mâncare de cartofi.
O bucătărie mică și două cămăruțe, încălzite cu o sobă cu lemne, aflată la mijloc. Plus două paturi, unul pentru tată, celalalt pentru cei doi frați, care dorm împreună când Ionuț mai vine pe acasă. Mobila e veche, pereții sunt reparați doar pe alocuri, în grabă. Dar sunt și spărturi mari, urme ale unui fost perete dărâmat, prin care atârnă periculos cablurile de curent electric.
Tabla de pe casă e ponosită, iar fațada e încă netencuită complet. Într-un sertar, într-o cutie, se află peste 30 de medalii cucerite de Ionuț la diverse competiții. Și toate astea înseamnă "acasă" pentru micuțul campion.
Meziunul familei chiar spune că "atunci când sunt la masă, la Steaua sau la Centrul de Excelență, mă gândesc că poate acasă, Nicoleta și tati nu au așa de multe ca mine. Și îmi e foarte greu. Si de aceea trebuie să reușesc, ca să pot să-i ajut!".
Întălnire cu maestrul Berceanu
La un antrenament, Ionuț a avut surpriza să se întâlnească la sală cu fostul campion olimpic Gheorghe Berceanu (72 de ani). "Îl știu pe maestru, am auzit multe despre dânsul, mi-au povestit colegii mai mari, am citit și eu despre performanțele pe care le-a avut. Este idolul meu, modelul meu și e o mare onoare să fiu alături de un campion cu asemenea rezultate. Si vreau să ajung și eu ca maestrul Berceanu!".
Cei doi au vorbit ca între luptători, bătrânul campion i-a dat chiar câteva sfaruri, i-a arătat și din secretele unor procedee. Le-a încercat și Ionuț, dar era destul de dificil să-l ridice pe Berceanu: "Sunteți cam greu pentru mine, maestre!". Deocamdată.
Auzisem de Ionuț. Are fizic de luptător, are calități, dar trebuie să muncească mult, să fie total focusat pe ce are de făcut în sală. Să nu se ia după așa ziși prieteni, care îl vor atrage spre distracții. Văd că zice că vrea să fie campion olimpic. Îl așteaptă un drum dificil, cu slăbiri, cu concursuri grele, dar și cu multe satisfacții. Din ce am văzut în ultimul timp, România are copii talentați în lupte, iar Ionuț este unul dintre ei
- Gheorghe Berceanu, fost campion Olimpic la lupte greco- romane
Eu muncesc, încerc să fac tot ce pot pentru copii, dar din cei 2.000- 2.500 de lei pe lună cât fac eu, e greu să trăim toți trei. Mă bucur că Ionuț e bun la lupte și că i s-au oferit condiții. I-am spus să fie atent cu orașul, că te păcălește, te fură. Să-și vadă de carte și de sport, să nu ajungă să se chinuie ca mine
- Gheorghe Firanță, tatăl lui Ionuț
Firanță e printre cei mai buni din țară și de aceea îl susținem. Este extrem de dedicat, are valoare, caracter, e cuminte, învață bine. E un sportiv de mare viitor, de care suntem deja mândri. Eu zic că 99,9% va face performanță dacă va continua la fel
- Georgian Carpen, antrenorul lui Ionuț
{{text}}