Bogdan Lobonț a stat nouă ani la AS Roma și a explicat la „Prietenii lui Ovidiu” de ce a preferat să fie rezervă în loc să se transfere la o altă formație unde să fie titular.
Fostul internațional a dezvăluit că în toată această perioadă a avut oferte de la Chievo, Torino și Frosinone.
Motivul pentru care Lobonț a preferat să fie al treilea portar la AS Roma
- Vreau să-ți spun ceva, dar să nu te superi. Ai stat la Roma nouă ani, dar mai mult ai fost rezervă sau al treilea portar. De ce n-ai plecat?
- Nu-mi pare rău absolut deloc că n-am plecat de la Roma. Nu-mi pare rău pentru că am avut o oportunitate imensă și gândirea mea a fost în felul următor.
De ce să fiu considerat al treilea portar? Sunt la un club mare, cu oamenii extraordinari în conducere care mă și plătesc. Eu ce puteam să fac? Doar să învăț! Când eram portarul trei aveam cam 500.000 de euro pe an!
- La banii ăștia cred și eu că n-ai vrut să pleci.
- Recunosc că am fost mai mult rezervă la Roma. În această perioadă de 9 ani am avut trei oportunități să plec. Am avut oferte de la Chievo, Torino și Frosinone. Dar de fiecare dată mi s-a spus:
„Tu de aici nu pleci pentru că tu ești important pentru noi! Pentru valorile pe care tu le transmiți în cabină. Tu știi să gestionezi anumite situații și nu te lăsăm să pleci. Pentru că tu ești un plus valoare pentru noi. Prin ceea ce faci tu în cabină nu e cazul să intrăm noi ca să rezolvăm anumite situații”. Asta mi-au spus și mi-am interpretat foarte bine rolul pe care ei mi l-au dat.
Lobonț: „Nu a fost ușor, dar m-am adaptat”
- Un fel de antrenor secund, să-i zicem.
- Nu a fost ușor, dar m-am adaptat și pentru asta am stat nouă ani la Roma. Haideți să vă dau un exemplu. Se făceau cu Eusebio Di Francesco exerciții zece contra mine. Și la începutul antrenamentului aveam o discuție cu Edin Džeko. „Edin dacă-mi dai gol ești cel mai bun atacant din lume. Dacă nu-mi dai ești de duzină”. Când îmi dădea gol, era cel mai bun, când nu-mi dădea gol...
- Dar erai al treilea portar!
- Eram al treilea portar și nu reușeau să-mi dea gol și fără adversar! Le ziceam: „Cum puteți voi să-i dați voi unuia care are meci în Seria A?”. Astea erau situațiile pe care le făceam eu. Mulți îmi spuneau că de ce vorbesc, că și eu greșesc. „Stop, dacă fiecare am reflecta la greșelile pe care le facem atunci cu siguranță am crește. Dacă noi stăm să ne uităm că greșește Lobonț, Džeko sau Momo Salah atunci ce facem? Nu ne mai gândim la noi și ne uităm la colegi. Creștem sau nu?”.
- Deci ai preferat să rămâi pentru că erai dorit...
- Și pentru că aveam absolut tot. De la echipament, sala de forță, terenul de antrenament, fizioterapeuții, antrenorii și-așa mai departe. Roma era la dispoziția mea!
Am avut o relație extraordinară cu cei care recuperau accidentați, erau doi băieți americani. Un băiat adus de președinte din America care lucrase la Boston Celtics și unul care fusese la Bayern Munchen cu Louis van Gaal, dar și la națională cu Jürgen Klinsmann. Ei mi-au deschis alte străzi și am făcut chiar și o vacanță de lucru în California. M-au pus în contract cu diverse persoane care m-au ajutat, de la care am învățat.
{{text}}