Fostul mare portar al echipei naționale a României, Bogdan Lobonț, în prezent antrenorul principal al selecționatei Under 20 a României, a fost invitat la „Prietenii lui Ovidiu”.
În debutul emisiunii, Ovidiu Ioanițoaia a observat cum arată degetele de la mâna dreaptă a fostului portar: „Bogdan, mă uit la degetele tale și le ai strâmbe, fracturate, cam pe toate”.
„Singurele care au scăpat sunt de la mâna strângă, în rest am avut patru fracturi și două operații, plus o placă de titanium pe care am scos-o după șase luni pentru că nu mă simțeam confortabil. Asta e meseria pe care am ales-o. Puteam să mă fac scriitor și aveam degetele bine mersi”, a spus Lobonț.
Cum au venit accidentările la mâna dreaptă
- degetul mare fisurat (sezonul 1998-'99, Rapid)
- degetul mare rupt (octombrie 2012, Roma)
- degetul mijlociu rupt (ianuarie 2005, Ajax)
- degetul inelar rupt (ianuarie 2004, Ajax)
- degetul mic rupt (noiembrie 2006, Fiorentina)
I-a sărit umărul la debut!
Seria neagră a început-o la Ajax, unde şi-a dislocat ambii umeri. În chiar primul an după transferul de la Rapid, la meciul de debut în poarta „lăncierilor”, a suferit o dislocaţie în toamna lui 2000, ratând tot restul sezonului! A păţit-o apoi la fel şi la umărul celălalt şi nu a revenit decât în returul ediţiei 2002-'03!
Debuturile de an i-au adus fracturile degetelor. Inelarul şi l-a prins între minge şi bară la un şut trimis de un coleg, mijlociul şi l-a rupt chiar la primul antrenament din 2005. A fost operat şi a stat două luni. Poate cea mai grea lovitură a primit-o la Dinamo. Pe 21 aprilie 2009, într-o partidă cu Gloria Bistriţa, Lobby şi-a făcut praf genunchiul drept. Încă o intervenţie chirurgicală şi alte şase luni de pauză fortaţă.
Nu-mi pare deloc rău că m-am făcut portar, absolut deloc! Dacă m-aș mai naște încă o dată și ar fi să aleg, tot portar aș alege. Sincer să fiu, în ultima perioadă îmi mai venea câte un gând: "De ce m-am lăsat?". Am renunțat la 40 de ani, dar când văd prin campionatul nostru ce portari de hochei și de handbal avem, parcă, parcă îmi vine să mă reapuc
Bogdan Lobonț
{{text}}