Andrei Prepeliță (36 de ani), antrenorul lunii noiembrie în Ancheta GSP, s-a retras din cariera de jucător pe 4 decembrie anul trecut, iar după doar trei zile a fost numit antrenorul echipei, alături de Mihai Ianovschi.
VIDEO Andrei Prepeliță: „Sunt un antrenor disciplinat. Așa am fost și ca jucător”
- E dificil pentru dumneavoastră că acum stați mai mult la birou? Mai aveți timp de-o miuță cu băieții?
- Mă bag, mă bag, când nu sunt lucruri tactice. Încerc să mă mențin în formă, dar e mai dificil ca antrenor. A fost o trecere bruscă. Ca jucător aveam grijă doar de mine, acum, ca antrenor, trebuie să am grijă de întreaga echipă, de oamenii de lângă. Am un staff bun și lucrurile sunt în ordine. Ca jucător, de exemplu, veneam la ora 10:00 și plecam la 13:00, acum vin la 08:00 și plec la 16:00.
- Ați mai putea duce o repriză acum?
- Nu, nu cred! Poate doar dacă echipa e în avantaj să intru și eu în ultimele zece minute ca să ținem de rezultat. Ha, ha, ha!
- Ce fel de antrenor sunteți? Ca Emeric Ienei, blând, înțelegător, sau stilul Viorel Hizo, dur și pus pe amenzi?
- Ca jucător eram disciplinat, deci ca antrenor sunt la fel. Avem niște reguli clare după care ne ghidăm, avem un regulament și de aici trebuie să plecăm. Atât disciplină tactică, cât și cea din afara terenului. Am o relație bună cu elevii mei. Lotul are 25 de jucători și cred că sunt mulțumiți de cum îi tratez. Eu le-am dat posibilitatea tuturor să joace pentru că am încredere în toți.
- Vreau să vă gândiți la prima zi când ați intrat în vestiar ca jucător.
- Ca jucător cred că în 2002 am intrat prima dată în vestiar, la echipa mare la Pitești, chemat de Florin Halagian. Eram un copil, aveam 16 ani, și în vestiar erau jucători cu mare experiență, unul dintre ei era Jean Vlădoiu. Eram timid, dar am rămas în anturajul echipei și am debutat cu domnul Ion Moldovan. Am jucat constant, mi-am urmat cariera și chiar mi-am îndeplinit cam toate obiectivele. Am jucat în Champions League, în Europa League, am jucat la un Campionat European, doar Mondial nu am prins.
- Apoi la prima zi ca antrenor. Care au fost sentimentele?
- Am fost luat prin surprindere pentru că antrenamentul era de la ora 11:00. Am fost sunat și chemat la stadion la ora 09:00. Mă gândeam că poate s-a întâmplat ceva... Atunci mi-a fost propusă această funcție și chiar a fost un moment ciudat pentru că am mers în vestiar și am fost prezentat ca antrenor foștilor mei colegi. Apoi am început munca rapid și lucrurile au mers bine. Când faci ceea ce-ți place lucrurile ies bine.
- Spuneați că n-ați jucat la niciun Mondial. Care ar fi cauzele?
- Eu n-am avut ocazii. Și, oricum, înainte era foarte greu să ajungi la echipa națională. Chiar dacă eram un jucător care fusese căpitan pe la echipele la care am evoluat și am fost transferat pe o sumă importantă de la Pitești la Craiova, unde am avut evoluții bune... Am fost într-un sezon inclusiv mijlocașul anului, dar era foarte greu să prinzi echipa națională. Erau jucători foarte buni și cred că asta a fost cauza. Apoi am ajuns la o maturitate, jucam constant la Steaua, am început să fiu chemat și așa ne-am calificat la Campionatul European, unde am și jucat în două meciuri.
{{text}}