Surprinzător, dar președintele Comisiei Centrale a Arbitrilor a catadicsit să coboare din turnul de fildeș și a ținut luni o conferință de presă de două ore. Din păcate, au fost două ore pierdute! Deoarece Kyros Vassaras a vorbit vrute și nevrute, numai despre ce trebuia nu.
Ne-am așteptat ca grecul să explice din ce cauze arbitrajul românesc e în pasă neagră. Chiar în criză. De ce cavalerii fluierului din Liga 1, cu excepția (opinia mea) lui Hațegan, Kovacs și, parțial, Feșnic, se întrec în gafe. Și nu mă refer aici la faze interpretabile, controversate, cât la cele clare, în care deciziile eronate sar în ochi și indignează.
Totodată, am fi dorit să aflăm și cum de, în ciuda unor erori repetate și grave, purtătorii de ecusoane nu-s trași pe dreapta, ci sunt delegați imediat. Ca să strice alte meciuri, să vicieze alte rezultate și, în final, să falsifice clasamentul.
Ei bine, n-am aflat nimic din toate acestea! Una că Vassaras și-a însoțit discursul de secvențe în care subalternii lui au procedat regulamentar. Alta, și mai gogonată, că a încercat să ne convingă că necazurile "fluierașilor" ar avea două surse. Deoarece jucătorii români simulează, cel mai des Fl. Tănase și A. Ivan. Dar și pentru că foștii mari arbitri, gen Crăciunescu, Porumboiu ori Balaj, tot critică pe micile ecrane, în loc să se fi alăturat CCA și să sprijine.
Regret s-o spun, dar grecul minte. În funcție din iulie 2014, el ar fi trebuit să știe, sigur știe, că atunci când s-au retras, Crăciunescu și Balaj au cerut în scris să rămână în sistem. Să ajute în calitate de membri în CCA, de observatori, să se implice. Deși s-au scurs mulți ani, ei n-au primit nici până azi un răspuns, fie și un refuz! Ușor de ghicit de ce. Ca să nu existe urme, dovezi.
Uitând că treaba lui e arbitrajul, pentru care e plătit, KV (altfel un teoretician redutabil, Cezarului ce i se cuvine!) a dus discuția în alte direcții, urechindu-i pe fotbaliști și bătându-le obrazul comentatorilor TV. Practic, s-a căznit să mute mortul de pe Edgar Quinet pe Academiei, să lanseze fumigene ca să pară el și cei din echipa lui cât mai puțin vinovați de ce se întâmplă.
Totuși, într-un moment de sinceritate, a recunoscut că, având domiciliul la Salonic, în nordul Greciei, e obligat de contractul cu FRF să petreacă la București măcar 10 zile pe lună. Atât că el, sacrificându-se, stă mai multe, iar în restul timpului se deplasează când la FIFA, când la UEFA. Grea și viața asta, mereu pe drumuri, permanent prin avioane!
În regulă, dacă omul își respectă contractul, ce să-i reproșezi în afara aroganței? Ca o curiozitate însă, dacă trebuie să stea în România numai o treime dintr-o lună, oare încasează și o treime din salariu ori îl ia întreg?!
Iar, să-mi fie iertat, la Zurich și la Nyon ce mai caută? A făcut parte din comisia europeană de arbitri, dar nu mai face. De presupus că merge la Nyon ca să-l viziteze pe Theodore Theodoridis, din 2016 secretar general UEFA, nimeni altul decât compatriotul care i-a botezat fiul în 2009, pe Antonis.
Așa mai venim de-acasă. Înțelegem că Vassaras se bucură de uși deschise la UEFA pe bază de cumetrie. Dar și de ce Burleanu, interesat să aibă intrare la Nyon, îl lasă pe grec să ducă de râpă arbitrajul românesc. O mână o spală pe cealaltă, nu?
{{text}}