Fundașul stânga Valentin Țicu își trăiește visul. După ce a fost suporter în peluză, apoi copil de mingi, acum e căpitanul „lupilor”.
- Vali, la doar 21 de ani, ești deja căpitan al Petrolului. Bănuiesc că-i echipa de suflet pentru tine, nu?
- Da, așa este. Cred că toți copiii visează ceea ce trăiesc eu acum. Sunt mulțumit de tot ceea ce am realizat. Știu că pare un clișeu, însă n-aș vrea să mă culc pe o ureche. Trebuie ca de la meci la meci să-mi cresc nivelul, să fiu mai bun.
- Ești tânăr, cum ai primit vestea că vei purta banderola?
- Ca un plus de încredere. Și un plus de responsabilitate. Pentru că un căpitan trebuie să fie în priză mereu. Să ai atitudine mereu, să tragi echipa după tine. Era visul meu de mic să fiu căpitan al Petrolului. La juniori am tot fost căpitan aici, însă evident că marea dorință era să reușesc asta și la echipa mare. Mulțumesc clubului că are încredere în mine! Nu mă așteptam să se întâmple atât de repede.
Locuiește cu părinți
- Nu te-a speriat deloc?
- Nuuu, dorm foarte bine! Și înainte de meciuri, chiar nu m-a speriat deloc. Nu prea sunt eu genul emotiv. Iubesc provocările, iubesc să fie presiune, până la urmă de asta m-am apucat de fotbal. Îmi place să joc cu oameni în tribune, emoțiile dinaintea unei partide nu se compară cu nimic.
- Cum s-a schimbat viața ta în ultimul an? Progresul e major, deja aspirațiile cresc.
- Nu foarte mult! Încă locuiesc cu părinții. Ei sunt tare mândri de mine. Nu lipsesc de la niciun meci, nu lipseau, cel puțin, când se putea veni la stadion. Veneau și în deplasările mai apropiate. Mă bucur că i-am mulțumit.
- Talentul e moștenit?
- Nicidecum! Tata a făcut sport, dar un altfel de sport. E vorba despre un sport de contact, n-a avut legătură cu fotbalul.
- Sport de contact? Te-a învățat și pe tine?
- Bineînțeles, când eram mai mic. Însă nu s-a lipit. Fotbalul a fost și a rămas plăcerea mea.
Țicu: „Nu-mi stă gândul la oferte”
- Evoluțiile bune au atras atenția. Trebuie să te întreb și despre FCSB, cum e?
- Când apar oferte înseamnă că faci lucrurile bine, că ești apreciat. Sincer, îmi place să văd că sunt urmărit. Totuși, cred că-i devreme, gândul mie îmi stă la promovare, la Petrolul.
- Conducerea spunea cumva că pentru prețul corect poți pleca!
- E alegerea dânșilor, a oficialilor. Să fie un club care să ofere acest preț corect și vom discuta! Nu știu să-ți zic mai multe.
- Ți-ai dori un club mai mare?
- Îți repet, nu-mi stă gândul la ce o să fie, prefer să joc la Petrolul, în Liga 1 dacă se poate, pentru că și ăsta e un vis din copilărie.
- Mi-ai spus de mai multe ori deja despre Petrolul, despre visuri din copilărie. Așa împătimit erai?
- Da, vin din galerie. Când eram mic, iubeam să stau în galerie. Când am mai crescut, am fost copil de mingi, acum sunt pe teren. Cam asta a fost trecerea: peluză, copil de mingi, jucător, căpitan. Știu toate cântecele galeriei, știu toți liderii din peluză. Trăiesc un vis! Sunt copilul Petrolului.
- Cum ai ajuns la fotbal?
- Aveam cam 8 ani. Copilul nașului meu făcea fotbal și m-a întrebat într-o zi dacă vreau și eu să merg. Avea o cunoștință aici, la Petrolul, așa am ajuns aici. De atunci mi-am dat seama că mi-am găsit hobby-ul. De la zi la zi îmi plăcea mai mult. De când am ajuns la echipa mare, am văzut ce înseamnă să joci cu suporterii în spate, a devenit obsesie.
„Bunica mă aștepta doar să schimb ghiozdanele”
- Ți-a fost greu?
- Foarte greu! Mai stau câteodată și vorbesc cu mama despre asta. Să împac fotbalul cu școala a fost dificil. La 8:30 aveam antrenament, la 11:00 începeam școala. Nu stau în Ploiești, eu vin de la Puchenii Moșneni. Îmi aduc aminte că terminam antrenamentul de la fotbal, mă aștepta bunica mea la stradă, schimbam ghiozdanele și plecam la școală. Nu aveam timp să mai merg acasă. Noroc că mă înțelegeau profesorii. Asta m-a ajutat.
- A existat și vreun moment de cumpănă, poate să renunți cu atâtea greutăți?
- A fost un moment în care toți ceilalți colegi crescuseră cu mult peste mine. Eu eram un tip firav, micuț. A fost dificil în acea perioadă de dezvoltare. Apoi totul a fost OK.
- Ce meci ți-a rămas în memorie, trăit aici, pe „Ilie Oană”?
- Petrolul - Steaua. Am pierdut, din păcate, 1-2, dar am fost copil de mingi. A fost ceva... O atmosferă fantastică! Atunci am zis că trebuie să devin fotbalist, să trăiesc și eu așa ceva!
- Ce fotbaliști îți plac?
- Marcelo și, ca să-ți dau un român, o să zic Răzvan Raț. Mi-a plăcut mult, s-a adaptat peste tot.
În acest sezon, Țicu a jucatîn 16 meciuri, a dat 3 goluri și două pase decisive.
250.000 de euroeste cota lui Țicu pe transfermarkt
Nu e un secret pentru aceste rezultate. Muncim, cred că asta e cel mai important. Respectăm tot ceea ce ne zice Mister, nu ne abatem de la plan și rezultatele vin. O rețetă simplă!
- Valentin Țicu, jucător Petrolul Ploiești
Aveam probleme cu absențele, erau momente când fugeam de la școală ca să văd meciurile Petrolului. Le rezolvam cumva până la urmă și nu aveam necazuri la final de semestru
- Valentin Țicu, jucător Petrolul Ploiești
Forța și lovirea mingii cred că-s calitățile mele. Defectele ar fi lipsa vitezei pe spații scurte și lovirea mingii cu dreptul
- Valentin Țicu, jucător Petrolul Ploiești
{{text}}