SUA, UK, Canada și Australia jură că vor boicota Olimpiada de la Beijing. Adică nu o vor boicota.
Se poartă boicotul declarat și transparent. Bineînțeles, moda aduce contrafacerea. Nimeni nu folosește produsul natural. Așadar, SUA, UK, Canada și Australia jură că vor boicota Olimpiada de la Beijing. Adică nu o vor boicota.
La fel ca un tiramisu uscat, fals și pompos, boicotul anunțat e diplomatic. Desigur, sportivii se vor prezenta în februarie la Beijing. Dar diplomații vor sta acasă. E de bănuit că oamenii de partid chinezi, sentimentali cum îi știm, sunt deja îngroziți. Parcă boicotul era ceva pe dos, nu? Atleții acasă și diplomații în vizită.
Măcar o dată, Macron are dreptate: „Ori nu te prezinți, ori nu vorbești de boicot!”. Oricum, un boicot nu schimbă nimic. După boicotul olimpic de la Moscova, rușii rușinați abia-abia dacă au rămas în Afghanistan încă 9 ani.
De fapt, boicotul diplomatic împotriva olimpiadei chinezești nu are nici măcar ținta de principiu a unei sancțiuni sau promisiunea unei campanii de informare. E numai prețul pe care ipocrizia și-l plătește ei înseși.
Lumea politică bună face pe placul susținătorilor ei corporatiști care vor să fie și etici, și parteneri pe contract al Chinei. Farsa e circulară. Făcătorii de bine anunță un boicot care nu e boicot. China anunță că e supărată și toată lumea e, de fapt, mulțumită.
În plus, onor Vladimir Putin va fi prezent la inaugurarea Olimpiadei chineze și va reprezenta acolo statul care e sancționat sever de CIO: orice sportiv rus care nu acceptă să se prezinte ca independent e suspendat. După încheierea probelor, independentul poate afișa drapelul rus. Strașnic!
Și mai strașnic: America boicotează China și e, totodată, țara în care cluburile de baschet concediază, amendează sau înfierează, la cererea Chinei, pe toți cei ce faultează imaginea Chinei.
Boston Celtics și Houston Rockets pot da relații. Amândouă au fost umilite de board-ul NBA, sub acuzația de implicare politică. Dacă e vorba de proteste, jafuri și incendii sub direcție Antifa, e altceva. NBA vede în ele o cauză bună și lasă cluburile să facă show-uri de angajament civic.
Amenințarea chineză cu boicot de sponsorizare și televizare funcționează fără greș. În Anglia, Premier League e mereu plină de apreciere pentru Rashford și prăvălia lui activistă pe teme de minorități.
Când Ozil, pe atunci la Arsenal, a făcut campanie pro-Hong Kong, iar China a blocat televizarea oricărui meci jucat de Arsenal, nimic. Premier League a tăcut supermâlc. E tot mai greu de înțeles cine pe cine boicotează cu adevărat. În realitate, nu diplomatic.
{{text}}