În sfârșit, acest FCSB-Rapid, 3-1, a însemnat un derby cu de toate. Inclusiv cu fotbal de calitate, de care chiar avea nevoie Liga 1, dominată de confruntări fără sare și fără piper. Aud însă că pudibonzii s-ar fi simțit deranjați de faptul că s-a aruncat din tribune cu petarde și cu fumigene, care au și întrerupt partida vreo 5 minute.
Totuși, dincolo de excese, de manifestări huliganice, mai bine așa. Deoarece galeriile, ambele active, au dat duelului de pe gazon culoare și tensiune. L-au înviorat, făcându-l mai atractiv decât acele întâlniri plictisitoare, multe de 0-0, care abundă în L1 și care te îndeamnă nu numai să închizi televizorul, ba să-l și spargi!
Ca impresie generală, FCSB a învins pe merit. Măcar drept răsplată pentru insistență. Pentru că a crezut în șansa ei până la capăt și a forțat. Ca și la Craiova, în fața Universității, formația din Berceni a câștigat după minutul 90, ceea ce poate băga în discuție și norocul. Dar care denotă și altceva. Suflu și moral. Ca și, în aceeași direcție, o bancă de rezerve valoroasă.
Concret, Keșeru, V. Gheorghe și Ianis Stoica au intrat la fix miercuri. Luminând jocul, ei au contribuit, Stoica și cu gol, la obținerea in extremis a succesului. Unul care o menține pe FCSB în cursa pentru titlu, pe care eventuala ratare a 4 puncte ar fi compromis-o serios.
De partea cealaltă, o bilă albă Rapidului, felicitări!, pentru bărbăția cu care a luptat în condițiile ingrate în care i-au lipsit câțiva titulari. N-a pierdut însă, părerea mea, din pricina lui Săpunaru. Deși acesta a comis un penalty clar, l-a apucat pe Stoica de picior, în prelungiri. Nu, a pierdut pe mâna lui Junior Morais, a cărui eliminare din minutul 76 a stricat definitiv echilibrul partidei.
Să mă ierte brazilianul, dar când ai deja un cartonaș galben, nu te repezi asupra adversarului să-l rupi, cum a procedat el cu V. Crețu. De la un jucător de 35 de ani, câți a împlinit Morais, ai alte pretenții, nu? Chiar poți să-i ceri multă minte.
Arbitrajul lui Istvan Kovacs, uneori contestat pe nedrept, a completat în mod fericit tabloul derby-ului. „Centralul” din Carei a condus ca la carte, impecabil, un meci încins, pe alocuri crâncen. Astfel a dovedit că trebuie așezat pe podiumul arbitrilor noștri, lângă Hațegan.
I-aș reproșa însă ceva. Că a fost prea înțelegător cu Săpunaru, prea îngăduitor. În sensul în care, dacă într-adevăr stoperul giuleștean a îndrăznit să-l amenințe, fie și voalat, Kovacs era obligat să-l elimine. N-avea la ce discuție să stea, despre ce să dialogheze?!
Jos pălăria pentru Săpunaru, apreciat datorită dârzeniei și longevității de mare fotbalist, care ar fi util și azi naționalei, la 37 de ani. Pentru charisma lui. Dar una-i una și alta-i alta. Indiferent cine ești și ce merite ai, iar Săpunaru chiar are, trebuie să știi să te oprești la timp. Să nu sari calul.
Pe căpitanul Rapidului însă, din păcate, l-a furat jocul și l-a luat apa. Ca atare, numai indulgența lui Kovacs, de regulă un arbitru intransigent, l-a iertat de un cartonaș roșu. S-ar impune să tragă învățăminte din asta și să se potolească. Să nu dărâme ceea ce el însuși a construit.
{{text}}