În 1928, la 100 de ani de la nașterea lui Jules Verne, Palle Huld, un danez de 15 ani, dă roată Mapamondului într-o lună și jumătate. Povestea sa va inspira ”Aventurile lui Tintin”, faimoasa serie de benzi desenate
Își aducea aminte perfect momentul despărțirii. Mama îl strânsese la piept, îl pupase strașnic pe frunte, apoi, printre lacrimi, îi zisese: "Știi că e posibil să nu ne mai vedem niciodată, da?". El abia se abținuse să nu râdă. Ce fel de vorbe erau astea? Se va întoarce teafăr, va câștiga și-o va face fericită.
Să explicăm.
Ziarul danez "Politiken" organizează, în 1928, un concurs în memoria marelui scriitor Jules Verne, omul care prevăzuse viitorul. Se adunau 100 de ani de la nașterea sa, exista, în întreaga Europă, o adevărată efervescență.
La 15 ani, Palle n-a stat mult pe gânduri. S-a înscris, a câștigat și a devenit faimos
Ideea e simplă: se pleacă de la povestea lui Phileas Fogg, tipul cu Ocolul Pământului în 80 de zile, și ale sale isprăvi din 1872, dar se introduc noi reguli. Timpul e redus la 46 de zile, trebuie să călătorești singur, te poți ajuta de toate mijloacele de locomoție existente, mai puțin avion. Logic, ai nevoie de dovezi. A, și ceea ce este mai important, concursul e deschis numai adolescenților!
La 15 ani lucra la un distribuitor auto!
În acel moment, Palle Huld are 15 ani și jumătate. Tatăl i-a murit și, pentru a-și ajuta mama, lucrează chiar de la această vârstă la un distribuitor de automobile. E un copilaș liniștit, nu un aventurier, dar aceasta i se pare provocarea vieții! Sunt vreo 600 de înscriși. Se pleacă pe 1 martie 1928.
Anglia e prima țară în care ajunge, trece Atlanticul în Canada, apoi atinge Japonia, Coreea, China, Manciuria. Conflictul chinezo-sovietic n-a pornit la drum, dar apele sunt învolburate, este singurul moment în care Palle se teme pentru viața lui. Exact ca-n Jules Verne, în Danemarca se monitorizează fiecare parcurs, funcție de știrile ce ajung de la bunicile agențiilor de azi.
Huld a declarat că n-a citit în viața sa o revistă de benzi desenateAr mai fi vreo șase megieși parcați prin Uniunea Sovietică. Huld se descurcă de minune. Pune ștampile numai la hoteluri de lux, chiar dacă nu odihnește la ele, pentru a fi credibil. Polonia, Germania, hop, din nou, Danemarca. 44 de zile! Câștigător! La Copenhaga e așteptat de 20.000 de suflete, e purtat pe brațe asemenea unui erou antic.
Se trage-n poze, ține prima pagină a ziarelor. Apoi merge la Amiens, în cimitirul "La Madeleine", la faimosul mormânt al lui Jules Verne, cel care "iese" din criptă, cu mâna întinsă spre cer, spre nemurire, spre tinerețea veșnică. Lasă, acolo, un buchet de flori.
"Am vrut să văd lumea, iar părul meu, de culoare roșie, o raritate în Danemarca, m-a ajutat să găsesc mijloace de locomoție, mai puțin avioane, cum era regula. A fost o experiență de neuitat, nu fără pericole, dacă ne gândim numai la cum stăteau lucrurile în Manciuria. Dar eram destul de fâșneț la acea vârstă pentru a scăpa de belele", avea să declare peste ani.
În 1933 intra în Teatrul Regal Danez, apoi debuta în televiziune. Avea să turneze peste 40 de pelicule până în 2000!
Palle e Tintin?
Însă interesantă este altă poveste. În Belgia acelor ani trăiește caricaturistul Georges Remi, cel care semnează cu pseudonimul Herge. Află de istorioara lui Huld, i se pare interesantă, "coace" ceva...
Pe 10 ianuarie 1929, în "Le Petit Vingtieme", un supliment al ziarului "Le XXe Siecle", apar primele desene din "Aventurile lui Tintin". Una dintre cele mai populare benzi din istorie, tradusă în 80 de limbi, 350 de milioane de copii vândute.
Remi nu avrea să recunoască, public, niciodată, că a "împrumutat" ideea de la Palle. Mai mult, afirmă că "Tintin c'est moi!", dar asemănările, mai ales cele fizice, sunt prea evidente cu băiatul de 15 ani care făcuse ocolul Pământului în 44 de zile.
La început, Tintin a fost doar bandă desenată. Apoi s-a trecut la filmeHuld s-a stins la Copenhaga, pe 26 noiembrie 2010. Când a fost întrebat dacă știe că personajul lui Remi era roșcat și avea pistrui, a spus dar atât: "Jur că în viața mea n-am citit o revistă de benzi desenate".
* Sursa: New York Times
{{text}}