De la „Dream Team” la „Dream Teen”

Pe la începutul anilor 90, despre Barcelona lui Cruyff se vorbea ca despre un „Dream Team". Astăzi, n-ar fi atât de lesne de pus o astfel de ștampilă, căci orizontul de așteptare al oamenilor s-a dereglat foarte mult. 

Atunci așa erau vremurile, iar ideile lui Cruyff au impresionat în principal pentru că erau inovatoare, în Spania cel puțin. De la acel „Dream Team", ce condiționează enorm tot ceea ce se întâmplă, fotbalistic, în Catalunya, s-a ajuns astăzi la un „Dream Teen". Barcelona de astăzi e o echipă la care adolescenții au preluat puterea. Au preluat-o fără o revoluție, pentru că senatorii de drept n-au opus rezistență. Ba chiar pare că le convine situația.

Înainte de meciul cu Elche de sâmbătă, Xavi spunea așa: „Unii jucători nu înțeleg ce înseamnă jocul de poziționare, ceea ce e greu de înțeles vorbind totuși de Barcelona”. N-a dat nume, dar e cam clar la cine se referea. 

Unii vor spune că Xavi a început deja să caute scuze, posibil, dar așa cum ni-l amintim ca jucător pare că ceva fotbal cam știe. Cert e că misiunea lui e mult mai grea decât, probabil, a anticipat.

Să bați pe Elche cu 3-2 și să sărbătorești ca pe o mare victorie e la fel e greu de înțeles, vorbind totuși de Barcelona. Sau poate că nu, căci Barcelona de azi trebuie privită ca atare. O echipă de adolescenți suferă de păcatele adolescenței, dar acești tineri par că înțeleg mai bine ceea ce vrea Xavi decât ceilalți. 

Ceilalți în conturile cărora intră de „n” ori mai mulți bani, c-așa e în fotbal. Tinerii înțeleg ce vrea Xavi, dar și mai bine înțeleg că asta e șansa vieții lor. Luați-l ca exemplu pe acest Ferran Jutgla, de care puțini au auzit până sâmbătă. În 60 de minute, a interpretat jocul mai bine decât Depay în tot sezonul. Nu știu dacă va fi atacantul Barcelonei din următorii 10 ani, totuși va reveni Ansu Fati, iar Xavi, dincolo de marele vis numit Haaland, pare obsedat de un alt Ferran, Torres, cel de la City, dar prestațiile lui din aceste zile îi vor schimba complet cariera, căci a trecut într-o altă dimensiune.

Dimensiune în care Gavi a pătruns deja. Iar asta începe să devină o problemă chiar pentru Barcelona. Acum Gavi a început să dea goluri din acțiuni personale, a început să dea pase decisive. Nu mai e doar acel copil care alerga enorm, juca simplu și nu greșea.

De ce e o problemă asta pentru Barcelona? Pentru că are contract doar până în 2023, iar clauza lui, astăzi, e de doar 50 de milioane de euro. Iar bani, știți cum e, au o capacitate de persuasiune ceva mai pronunțată decât acea stemă pe care Gavi o pupa cu patos după ce a marcat. Mai ales la impresari, iar aici colegul Dembele ar putea să-i povestească una-alta. Banii cam lipsesc la Barcelona.

Lanțurile de iubire de la Atletico

Și la Atletico Madrid sunt probleme. De alt tip. Simeone nu trebuie să lucreze cu copii, dar nici asta nu-i simplu. „Pelotudo de mierda” i-a aruncat printre dinți Luis Suarez lui Cholo atunci când a fost scos de pe teren, sâmbătă, la Sevilla. 

Norocul lui Cholo că limba spaniolă n-are bogația limbii române în materie de înjurături. „Pelotudo” s-ar traduce nemernic sau idiot, depinde de preferințe, „mierda” e mai ușor de priceput. 

Ghinionul lui Cholo e că a pierdut meciul. Pare că s-au cam rupt niște lanțuri de iubire pe la Atletico, dar cea mai pregnantă senzație e cea de confuzie în care trăiește Simeone. Ar vrea să joace altfel decât îi e stilul, dar se izbește de o crudă realitate: nu prea știe s-o facă. 

Echipa asta nu poate scoate rezultate notabile decât interpretând „Simfonia Eroica”, vezi meciul epic de-a dreptul cu Porto. „Odă Bucuriei” e pentru alții. Să recunoaștem că e o mare dilemă pentru Cholo, poate sătul de toate caracterizările ce i se aduc, dar acesta poate fi momentul de cotitură al poveștii sale pe banca lui Atleti.

P.S.

În Germania se comentează intens declarația lui Hans-Joachim Watzke, președintele Borussiei Dortmund, cum că, din ce știe el, Real Madrid e clubul care și-a manifestat cel mai clar interesul pentru Haaland. E un pic bizar, căci de regulă în astfel de situații oficialii se feresc să dea sugestii. Doar dacă nu vor să mute atenția de la ceea ce se întâmplă de fapt. 

E absolut normal ca Real Madrid să-l vrea pe norvegian, la fel cum e normal ca și alții să-l vrea. Cheia este însă la Mino Raiola și la relațiile pe care acesta le are cu anumite cluburi. Iar cu Real Madrid nu prea are. O altă discuție e legată de ce vrea Haaland. Sau ce nu vrea. Ar vrea el oare să joace lângă Mbappe? Sau poate Mbappe s-a răzgândit?