Americanul Giordan Lee Watson, 36 de ani, fundaș la U-BT Cluj, are cetățenia română din 2017 și transmite un gând bun de Sărbători celor cu care conviețuiește.
Giordan Watson, ajuns la 36 de ani, este unul dintre numele importante din baschetul românesc, care au ridicat nivelul acestui sport în țara noastră.
Gicu, cum îl mai alintă suporterii campioanei U-BT Cluj, un jucător de poziția 1, înalt de 1,79 metri, are o experiență notabilă în cupele europene, incluzând prezențe în FIBA EuroChallenge, Basketball Champions League și FIBA Europe Cup.
El a ajutat Energia Târgu Jiu să se califice la Final Four-ul FIBA EuroChallenge în urmă cu cinci ani, unul dintre cele mai importante rezultate din epoca modernă a baschetului românesc la nivel de club. A căpătat cetățenie în 2017, are selecții în formația „tricolorilor”, fiind o piesă importantă.
A revenit pe malul Someșului, la Cluj Napoca, unde se simte ca acasă, cu toate că Detroitul natal este la 8.000 de kilometri depărtare.
- Giordan, cu ce gânduri ai venit în România? De fapt, ce te-a adus aici?
- Prima oară am venit la Târgu Jiu, am luat Cupa cu Energia, am fost sedus și de oportunitatea de a juca în cupele europene. A fost un pas important pentru cariera mea, din punct de vedere sportiv, cu toate că nu știam nimic despre țara asta. Apoi, mi-am făcut mulți prieteni. Când am revenit în România, după un an în Turcia și altul în Franța, am știut în ce mă bag. În Transilvania mă simt ca acasă.
- Apropo, prenumele tău provine de la legendarul Michael Jordan?
- Nu, nu. Mamei, Gina, îi plăcea mult acest nume, Jordan, nu de la baschet, și a făcut o compilație din cele două.
Watson: „Liga nu e atât de respectată pe cât ar merita”
- Ești american, din Detroit, ai făcut carieră în România, dar și în Europa. Nu ai avut posibilitatea să ajungi în liga stelelor din NBA?
- Sunt fan Detroit Pistons, logic, dar îmi place enorm LeBron James, oriunde ar juca. În ceea ce mă privește, nu, nu am avut posibilitatea de a ajunge în NBA. Nu e chiar așa ușor să ajungi acolo, chiar dacă ești american. Toții puștii de pe Copacabana ajung în naționala Braziliei?
Am avut antrenamente cu diverse echipe din NBA, când eram foarte tânăr, dar competiția e uriașă, sunt cei mai buni din lume acolo, în plus ai nevoie și de șansă. Nu e ușor de pătruns: chestie de manageri, agenți, noroc, timing. Managerii mei mi-au deschis drumul spre Europa, am plecat de mult și, dacă tot am prins, am rămas pe continent, apoi în România. Când ceva merge bine pentru tine...
- Cum ți se pare liga internă din România?
- Liga nu e atât de respectată pe cât ar merita! Am jucat în competiții europene, cred că românii ar trebui să vorbească mai frumos despre ceea ce fac! Și, în general, să vorbească mai frumos despre țara lor. Dacă voi n-o faceți, cine vreți s-o facă?!
Altora le pasă de ei înșiși, doar nu vă vor ridica în slăvi, mai ales că nu vă cunosc și iau de aici, de acolo, din media, sau văd anumite lucruri care nu sunt adevărate despre România.
- Tu ce ți-ai propus acum, la 36 de ani?
- Experiența mea vreau să o pun în slujba baschetului din România, să promovăm talente, să creăm un stil care să atragă sportivi buni, finanțe, public.
Giordan Watson: „Dacă zici că vii la ora 10:00, vino la 10!”
- Ce și-a propus echipa ta?
- Cred că putem cuceri din nou titlul. Știu că fotbalul e sus, după patru titluri obținute de CFR Cluj, vrem să ținem pasul, pentru că atunci când legi campionatele, îți construiești un brand, o forță, care te duce din inerție spre succes. Cu baschetul facem o treabă excelentă. Da, e greu, sunt schimbări, lumea s-a familiarizat cu stilul nostru, dar suntem într-o poziție pentru a cuceri din nou titlul.
4 trofeeare în România: campion național cu Oradea plus Cupa României, Supercupa României cu U Cluj și Cupa României cu Energia Tg. Jiu
- Ai petrecut mult timp în baschetul nordic - după Germania, ai ajuns și în Islanda, și în Finlanda. Cum a fost trecerea la România?
- Viața e diferită, nu prea ai ce compara la nivel de țări. OK, acolo erau foarte, foarte organizați, în Islanda curățau lucrurile o dată la două secunde. Românii sunt mai deschiși, în schimb, te apropii mai mult de ei. (râde) Au ei una a lor - «Merge și-așa!» -, nu sunt atât de stricți. M-am obișnuit. Cu altă chestie încă nu m-am obișnuit și sper să se schimbe.
- Cu ce?
- Mai trebuie să lucreze la organizare, la disciplină, nu știu cum să-i zic exact. Dacă zici că vii la ora 10:00, apoi vino la ora 10:00!
„Ardelenii mai calzi, oltenii mai reci”
- Tu cum îți duci viața în pandemie?
- E dificil și pentru mine, cum e și pentru voi, pentru toată lumea. Sunt single, astfel că-mi place să interacționez, mi-a fost luat un stil de viață. M-a însingurat. Nu e ușor pentru nimeni. Nu mă plâng, dar îmi pare rău de faptul că nu mai suntem atât de apropiați, îmi ajustez din mers stilul de viață.
- Ce diferențe ai sesizat între români, mai ales că ai petrecut ceva timp în Oltenia, apoi în Transilvania?
- În sud, Oltenia fiind mai aproape de București, oamenii sunt mereu pe fugă, se mișcă repede, vorbesc mai repede. Și oamenii sunt mai distanți, pur și simplu.
Ardelenii sunt altfel. Imediat cum am sosit prima oară la Cluj, eram la lift, cineva a ieșit, ca să intru eu, mi-a zis „Hello”, în engleză, i-am răspuns frumos, acesta a fost primul impact. În Oltenia nu erau atât de prietenoși, de apropiați. A fost un semn că oamenii sunt mai calzi în Ardeal.
Și la Oradea am dat peste oameni buni, educați, asta e personalitatea lor. Nu știu dacă e o condiție importantă, dar bunătatea oamenilor m-a făcut să rămân mulți ani în România.
Giordan Watson e încântat de România. Baschetbalistul a mărturisit pentru GSP: „Îmi place mâncarea, am întâlnit oameni foarte cool, iar baschetul este chiar cool aici”. Sunt și aspecte care îl dezamăgesc: „Drumurile, în schimb, sunt teribile, aici mai e de muncă, dar se pot repara”. Watson nu crede în mituri: „Cu siguranță, Dracula este doar o legendă, ca să vândă o poveste. Nu cred că sugea sângele oamenilor!”
Toate trofeele pe care le-am câștigat au fost speciale. Sunt mândru că peste tot unde am activat, am reușit să facem niște echipe speciale, care au oferit ceva baschetului și fanilor.
- Giordan Watson
Sportivul a dezvăluit cine a fost cel care l-a făcut să iubească baschetul: „Tata a fost primul om care m-a influențat și mi-a deschis drumul spre baschet”. În materie de idoli, Giordan declară: „L-am apreciat mereu pe Isaiah Thomas, de la Detroit Pistons, genul de sportiv care m-a inspirat”
Sunt un fan al Simonei Halep. Nu doar fiindcă este o campioană, ci pentru determinare, pentru că a luptat mult să devină numărul 1. Știu că are și mulți haters, dar îmi place să văd ceea ce a ajuns în timp.
- Giordan Watson
Cariera lui Giordan Watson
- Eisbären Bremerhaven (Germania, 2008-2009)
- Giants Nördlingen (Germania, 2009-2010)
- Njarðvík (Islanda, 2011) - Grindavík (Islanda, 2011-2012, a câștigat tripla)
- Kauhajoki Karhu (Finlanda, 2012-2013)
- Energia Târgu Jiu (2013-2015)
- Uşak Sportif (Turcia, 2015-2016)
- Le Mans (Franța, 2016-2017, finala Cupei)
- U-Banca Transilvania (2017-2018)
- CSM Oradea (2018-2021)
- U-Banca Transilvania (2021-...)
3este locul ocupat de Watson cu Oradea în FIBA EuropeCup
Întotdeauna m-am simțit special când am ascultat imnul României, am gândit că trebuie să fiu și mai bun, și mai responsabil, pentru că niște oameni m-au adus în naționala lor având încredere și bazându-se pe mine.
Îmi plac tradițiile din România, sunteți mai umani decât americanii, trăiți mai intens. Am participat și la câteva nunți, am dansat în horă, a fost o chestie faină.
- Giordan Watson, fundaș U-BT Cluj
{{text}}