Pe 23 decembrie 1982, fotbalul românesc pierdea una dintre gloriile sale, Alexandru Apolzan. Chiar dacă avea numai 55 de ani, primul mare „Piți” din istoria clubului militar ceda dramatic în duelul cu moartea. Iar vina i-a aparținut, din nefericire, în proporție covârșitoare.
Fotbalist dotat cu calități excepționale - detentă extraordinară, la numai 1,76 metri, plus o tehnică rar întâlnită la un fundaș -, Apolzan n-a știut să-și apere și viața privată de excese. Iar asta l-a ruinat.
Johnny Răducanu a dat din casă
Cei care l-au cunoscut bine susțin că bărbatul născut la Sibiu, lansat de CFR/Rapid și consacrat la CCA/Steaua n-a refuzat niciodată compania unei femei frumoase sau a prietenilor la un șpriț prelungit până dimineața. Iar după retragerea din activitate, boemia ar fi fost înlocuită de veritabile dezmățuri bahice.
Amicii s-au ferit să dezvăluie public detalii din viața particulară a lui Apolzan. Cu o excepție, Johnny Răducanu. Într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor în septembrie 2010, fostul vestit interpret de jazz îi mărturisea franc lui Cristian Geambașu: „A fost un fotbalist fără pereche şi un băiat tare iubăreţ. Îi plăcea să tragă la măsea. Cum îi plăcea câte o gagică, îi dădea imediat inima. Iubea şi se dădea cu capul de pereţi. De-aia a şi murit, din beţie!”.
Primul „trădător”
Cariera de jucător a ardeleanului a adus și cea dintâi mare „trădare” pe ruta Rapid - Steaua. Se întâmpla în vara lui '49, când a decis să părăsească gruparea muncitorească din Giulești și să îmbrace haina militară. Alături de el a făcut pasul și Francisc Zavoda, care avea să devină de asemenea un nume de referință pentru steliști.
Chirilă îl diviniza
Fotbalistul Apolzan a avut mulți fani. Și nu doar printre suporterii roș-albaștri. Regretatul Ioan Chirilă se număra printre ei. În cartea „Zile și nopți pe stadion”, Patriarhul presei sportive scria: „A fost printre cei mai buni jucători din istoria fotbalului nostru. Sărea la cap ca un balerin, mereu atent la frumusețea gestului.
Nu se încrunta în contact cu mingea, chiar dacă nu apăruse TV-ul care să surprindă toate cutele. Nu l-am văzut faultând niciodată. Nu recurgea nici măcar la faulturile necesare pentru oprirea adversarului scăpat. «Cineva trebuie să piardă, la urma urmelor», spunea «Piți», unul dintre cei mai mari seniori din fotbalul nostru. (...)
De fapt, Apolzan a fost primul libero din istoria fotbalului, cu mult înainte de retragerea lui Zakarias lângă Lorant. A jucat plutind, cu o tehnică de înaintaș și cu un fair-play nemaiîntâlnit pe terenurile noastre. Poate că Dobrin, un deceniu mai târziu, avea să readucă în memoria spectatorilor frumusețea fotbalului destins, eliberat de încrâncenare”.
M-am întrebat uneori de ce Belodedici s-a bucurat de atâtea simpatii, mai ales în rândurile spectatorilor de pe stadionul Steaua. Și am înțeles că Belodedici a fost, de fapt, dorul de Apolzan
- Ioan Chirilă, în „Zile și nopți pe stadion”
22de selecții a strâns Apolzan la prima reprezentativă, în perioada 1949-1960
268de meciuri a disputat "Piți" în Divizia A. A marcat 3 goluri
CV Alexandru Apolzan
- Născut la Sibiu, pe 6 februarie 1927
- junioratul l-a făcut la Șoimii Sibiu
- în prima divizie a evoluat la: CFR/Rapid București (1946-1949) și CCA/Steaua (1949-1962)
- trofee câștigate: 11, toate cu roș-albaștrii (6 titluri de campion național și 5 Cupe ale României)
- a decedat pe 23 decembrie 1982
{{text}}