Ștefan Iovan, căpitanul Stelei de la Sevilla 1986, a dezvăluit la „Prietenii lui Ovidiu” că în copilărie a simpatizat-o pe Dinamo pentru că acolo juca Florea Dumitrache și că a fost la un pas să fie transferat în „Ștefan cel Mare”, fiind „furat” cu o mașină neagră din Gara de Nord, înainte de a-și pune semnătura pe contractul cu Steaua.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Emisiunea cu Iovan a fost difuzată pentru prima dată în mai 2021
- Fane, tu ai fost la un pas să te fure Dinamo, nu? Înainte să semnezi cu Steaua...
- Nea Ovidiule, când am venit de la Reșița la București, în Gara de Nord mă aștepta arbitrul George Ionescu, care a vrut să mă ducă la Dinamo. Așa îmi amintesc și eu nu mă înșel, dar poate să mă contrazică. Eu știu că m-a așteptat cu o mașină neagră, cu numere galbene, și am ajuns la domnul Anghel, care era președintele clubului Dinamo. Acolo mi s-au spus o sumedenie de lucruri, printre care și că aveam o relație cu o gagică.
- Îți făcuseră dosarul deja!
- Ei știau deja lucrurile pe care le făceam eu. Aveau dosarul meu! Le-am zis că da, da, da, o să vedem și o să facem, dar când am plecat de acolo m-am dus direct la Steaua, la nea Ion Alecsandrescu, și i-am spus tot ce s-a întâmplat. A sunat la domnul Olteanu, ministrul Apărării, și ușor-ușor a intervenit și Valentin Ceaușescu și am făcut cea mai bună alegere pentru mine.
- Am citit eu undeva că în copilărie erai dinamovist.
- La 10-11 ani, când s-a jucat Campionatul Mondial din Mexic, îmi plăcea cum juca Dumitrache. De-acolo simpatia mea pentru Dinamo, dar atât. Îmi plăcea cum juca Dumitrache, nu neapărat că țineam cu Dinamo.
- Și a ajuns Fane Iovan de la Reșița la Steaua, într-un vestiar...
- Foarte, foarte valoros! Erau mulți jucători care erau în națională. Păi, să vă zic ce colegi aveam? Iordache, Anghelini, Sameș, Fl. Marin, Agiu, Stoica, Iordănescu, Marcel Răducanu... Nu mi-a fost deloc comod. Am fost primit cu teamă pentru că eram tânăr, dar și pentru că aveam un fizic impunător, o forță foarte bună.
- Nu ți-era frică de ei?
- Începusem să capăt și tupeu fotbalistic, nu m-am dat la o parte de la el niciodată, indiferent cine era în vestiar. Eu așa mi-am făcut loc. Dacă spui "Săru'mâna, mă lași și pe mine, te rog frumos?", n-o să ajungi niciodată... Trebuie să-ți faci loc, să te impui printre jucătorii de valoare! M-au luat oricum tare. Dacă eu intram în același timp cu nea Puiu la masă, el fiind mai vechi mă dădeam la o parte, dar dacă aveam un metru eu înaintea lui nu-l mai lăsam să intre primul. Eu îi respectam și valoarea, și vârsta, dar de ce fac eu pasul înapoi?!
{{text}}