Ilie Stan a povestit în decembrie 2021, la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, ce l-a determinat să pună punct aventurii din Irak, după doar 6 luni. Situaţia politică din zonă l-a făcut pe tehnician să renunţe la contractul cu echipa FC Zakho, pentru că, la o sută de kilometri de baza de antrenament, exista o tabără a ISIS.
- Ilie Stan s-a născut pe 17 octombrie 1967 și a jucat la Gloria Buzău (1985-1987), Steaua (1987-1995, 1997), Cercle Bruges (1995-1997), AEL Limassol (1998), Hapoel Petah Tikva (1998-1999), Tzafririm Holon (1999-2000). Ca jucător, a cîștigat 6 titluri, 4 Cupe ale României și două Supercupe ale României cu Steaua;
- A antrenat 7 echipe în Liga 1: Gloria Buzău (2007), Brănești (2010), Mioveni (2011), Steaua (2011-2012), Chiajna (2012-2013), FC Vaslui (2013), FC Brașov (2013).
- Puțină lume știe că tu ai fost secundul echipei naționale.
- Nea Puiu m-a întrebat: „Iliuță, mai vrei să joci fotbal sau vrei să te faci antrenor? Vreau să te iau cu mine”. Atunci i-am spus că vreau să merg cu el. Am început la Al Ain. Am învățat foarte multe de la nea Puiu. De la el am învățat disciplina de grup, organizarea antrenamentelor, care e foarte importantă, dar și participarea la antrenamente.
- Defectele lui nea Puiu care erau?
- Atunci când pierdea un joc se izola. Se izola într-o cameră, nu vorbea cu absolut nimeni și suferea foarte mult. Această suferință de multe ori trecea în altă etapă, de a fi nervos. Până venea următorul joc pe care să-l câștigăm era foarte greu să ai un dialog normal cu dânsul. Își dorea enorm să câștige. Eu n-am văzut în viața mea un om care să sufere atât de mult.
- Și la națională era la fel?
- Îmi aduc aminte: când eram la Federație, la ora 5 dimineața eram acolo. Mergeam și făceam analizele adversarului, sintezele. Când venea nea Puiu la 8 le avea pe toate pe birou. Eu eram secund la 33 de ani la echipa națională. Sunt cel mai tânăr secund! Eu am ajuns să-i antrenez pe colegii mei, pe Popescu, pe Dorinel Munteanu, pe Selymes, pe Mutu, pe Contra... Nu e ușor să-i antrenezi că au personalitate.
Amintirile lui Ilie Stan din Bagdad: „Era plin de mașini cu mitraliere! Săream de pe bancă când aruncau cu petarde din tribună”
- Apoi ai ajuns să antrenezi chiar și în Irak, cu trupele ISIS pe capul tău.
- Oriunde mă duc, dar să am posibilitatea să antrenez. În Irak am ajuns prin intermediul unui jucător pe care l-am avut la Gloria Buzău, unul Jaber. Mi-au făcut o ofertă de 20.000 de dolari pe lună, dar șapte luni nu mi-au dat niciun ban. Bine că am luat bani la semnătură!
- Dar nu ți-era frică?
- Nu mi-a fost frică, de ce să-mi fie? Ce contează dacă era război? Nu mi-a fost deloc ușor, la unele meciuri, când mergeam la Bagdad, aruncau cu petarde din tribună, să vezi ce săream de pe bancă! Iar când ajungeam acasă, tot timpul tresăream, parcă erau alea lângă mine. Când intram în complex, oricum era plin de mașini cu mitraliere. Aveam mereu un om care mergea cu noi, dacă se întâmpla să ne oprească. Mi-au mai dat 15.000 de dolari când am plecat și gata!
- După Irak, te-ai dus și în Iran.
- Dus de Marian Mitran, actualul președinte de la Gloria Buzău. Prima dată am mers ca director tehnic, antrenor era un localnic. Eu făceam programul, dar după câteva zile am început să fac eu totul. M-am dus în august și până în februarie nu am pierdut niciun joc. După un an am cerut un alt salariu, un preparator fizic. În toată perioada asta mă înțelesesem cu cei de la Petrolul, înainte să semneze Leo Grozavu cu ei, dar cei din Iran au aflat de oferta Petrolului și până la urmă m-au convins să merg la ei. Condiții mai bune decât în România! Ne dau lecții. Infrastructură incredibilă!
Eu am cel mai tare antrenor, pe Ilie Stan. E mai bun decît Dan Petrescu, mie mi-a demonstrat. La mine, în viaţă nu e pe crezut, e pe făcut. A avut rezultate. Steluţa e în primăvara europeană
- Gigi Becali, în decembrie 2011
Toată lumea spune că m-a dat Gigi afară, însă nu e așa. El a fost singurul care voia să rămîn la Steaua. El și suporterii. Gigi a văzut cît am muncit pentru echipa aia și chiar a încercat să mă convingă să rămîn. Dar acolo cred că erau jocurile făcute pentru altcineva, nu vreau să zic mai multe. Mi-am dat seama că nu sînt dorit încă din iarnă. În cantonamentul făcut la munte, trebuia să ies eu la 6:00 dimineața să dau zăpada la o parte că nu aveam unde să ne antrenăm. Apoi, înaintea meciului cu Twente, eram în Antalya și mi s-a transmis să ne întoarcem în țară că s-a găsit teren de antrenament bun. Cînd am ajuns, terenul de antrenament bun era cel de la Mogoșoaia, care era înghețat bocnă. Apoi a mai fost și povestea cu celebrul balon, care a căzut peste noi. Puteam să mai rămînem în Antalya și pregăteam altfel meciurile cu olandezii.
- Ilie Stan într-un interviu pentru GSP
{{text}}