Victor Pițurcă a scris istorie ca fotbalist în tricoul Stelei cucerind Cupa Campionilor Europeni, dar și Supercupa Europei. Însă, înainte de a ajunge în Ghencea, atacantul a jucat și la FC Olt Scornicești între 1979 și 1983, în plină perioadă comunistă. Invitat la „Prietenii lui Ovidiu”, Piți a făcut mai multe dezvăluiri din acei ani.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Legenda spune că dacă erai la Scornicești, primeai cam tot ce voiai. E adevărat?
- Nu e chiar așa. Era doar o comună propice fotbalului. Erau zece blocuri, unul al echipei de fotbal, unde locuiam, făceam cantonament, mâncam și jucam fotbal. Altceva n-aveai ce să faci la Scornicești. Ține cont că am făcut patru ani și jumătate naveta Scornicești - Craiova că eu locuiam în Craiova! Până am venit la Steaua am făcut această navetă. Nu era nimic ieșit din comun. Doar Halagian ne ținea câte trei zile în cantonament. El voia să ne știe cu el, acolo.
- Halagian antrenor mare?
- Mare! Îi și aud pe unii cu "Focul la ei", ironii ieftine! A fost mare antrenor și a scos-o pe FC Argeș campioană.
- Cu un Dobrin de mare, mare calitate.
- Dobrin era fantastic! Dacă Dobrin mergea la Real Madrid, putea să fie cel mai bun jucător de pe planetă. Ce făcea omul ăsta cu mingea era incredibil. După ce-au câștigat campionatul în '72, Halagian și Ianovschi au decis să fac pregătirea cu ei. Am fost la Sinaia două săptămâni, am mers în Bulgaria, am avut și câteva meciuri, dar m-am întors la Tg. Jiu. Nu s-au înțeles pentru transfer și m-am întors. Atunci am jucat cu Dobrin și l-am mai prins o dată și la Craiova, când a făcut pregătirea acolo. Am stat cu el vreo două-trei luni. Fantastic!
- Era consumator?
- Nu mi se părea. Eu am prins când eram la tineret și trei antrenamente pe săptămână, așa făceam. Jucai fotbal, mergeai la restaurant, primeai trei baterii de vin de la masa cutare. Ăsta era mersul lucrurilor!
- Că tot ai adus vorba de Halagian. Cine a făcut Steaua '86?
- Clar, Ienei cu Alecsandrescu! Toți acei jucători au venit pe vremea lor. Se spunea că pe mine m-a adus Halagian. Nu m-a adus el! Eu eram cu el la Scornicești și n-a vrut să mă lase. „Rămâi aici! La București e altă viață". El a venit abia după un de zile la Steaua. Când a venit, i-a adus pe Bărbulescu, pe Radu II și pe Boloni, trei piese importante. Cei de la Steaua voiau de mult să-l aducă pe Boloni de la Tg. Mureș, dar Halagian s-a întâlnit cu el la Brașov și l-a convins să vină. Loți mi-a povestit pentru că am stat mulți ani în cameră cu el.
- Se făcuse o echipă fantastică!
- E imposibil să mai avem, dar niciodată să nu spui „niciodată", că poate s-ar putea! Dar în condițiile de astăzi e aproape imposibil să creezi un lot de jucători și, atenție!, numai români. Să formezi în România un nivel de jucători să te duci cu ei câțiva ani. Acum nu poți să-i ții. Când apare un puști de 15-16 ani, e adjudecat.
- Gigi zice că o câștige, că e visul lui.
- Niciodată! Cum să câștige? Vânzându-i pe Moruțan și pe alți jucători la prima strigare? Trebuie să-i ții câte 4-5 ani și să mai cumperi străini de valoare. Să le dai salariu de 800 de mii, un milion, un milion două sute pe an ca să poți să pătrunzi în grupele Ligii.
{{text}}