Vasile Șiman, patronul Sportului Studențesc, a vorbit la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” despre cele trei episoade tumultuoase din istoria echipei, atunci când „Gașca nebună” din Regie a fost retrogradată de diriguitorii fotbalului românesc.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Emisiunea cu Șiman a fost difuzată prima dată în septembrie 2021
- Domnule Șiman, mai există Sportul Studențesc?
- Există, dar în ultimii ani activitatea a fost mai puțină din cauza Covidului. Funcționăm la nivelul AMFB, nu la nivelul Federației Române de Fotbal. Noi am participat mai mult la nivel de Liga 4.
- Istoria Sportului cu dumneavoastră e una cu cântec.
- Toate măsurile care au fost luate împotriva Sportului au fost măsuri abuzive. Măsuri neregulamentare. Au fost decizii în conformitate cu momentele istorice pe care le-am trăit, fără acoperire regulamentară, dar cu acoperire decizională. S-au întâlnit unii și au decis.
- Prima măsură împotriva Sportului a fost în 2003.
- În momentul în care n-am fost programați la un meci cu Bacău, pentru o așa-zisă datorie față de Steaua, 150.000 de euro din transferul lui Maxim. Care datorie, de fapt, nu exista față de Steaua, ci către Viorel Păunescu. Fiind o persoană fizică, Federația nu putea interveni. La momentul respectiv nici nu exista vreo sancțiune pentru neplată. Dar Comitetul Executiv atotputernic de atunci a luat împotriva Sportului o măsură care nu era în regulament.
- Adică? Ce-au făcut?
- Neprogramarea la un meci și pierderea lui cu 0-3! La acel moment exista un act semnat că Sportul se obliga să-i plătească acei bani lui Păunescu, deci nu exista nicio datorie către Steaua. Mai mult, regulamentul spunea că dacă există o datorie către un club, se sancționează cu retrogradarea la finalul campionatului. La Bacău era atotputernicul, Dumnezeu să-l ierte!, Sechelariu, cu filiera politică, oficialii au decis că cel mai bine ar fi să câștige în afara terenului.
- Președinte nu era Mircea Sandu?
- Ba da. Nu vreau să vorbesc despre Mircea Sandu pentru că este un om la pensie, în sudul Franței. Dacă n-am spus la momentul respectiv ceva despre dânsul sau despre cei care au făcut sau n-au făcut, nu vreau să comentez nici la ora actuală. Este un om la pensie de șapte, opt ani. Dar despre deciziile Federației Române, care au fost abuzive și neregulamentare am vorbit.
- Alte probleme ați avut în...?
- 2006. Un abuz mult mai mare decât cel din 2003! Atunci ne-am clasat pe locul 3-4, la egalitate cu Dinamo, ne-a fost acordată licența la 15 mai. Viorel Duru, directorul de licențiere, avea dreptul să facă apel, timp de zece zile, dar nu a făcut. Decizia a rămas definitivă pentru că nu a fost atacată, apoi, unic în istorie, ne-au retras licența! Într-un mod abuziv!
- Păi, a existat vreun motiv?
- S-a întrunit Comisia pe motivul că Sportul Studențesc are datorii. Când i s-a acordat licența nu avea datorii, când i s-a retras licența avea datorii! La momentul respectiv am cerut decizie președințială, dar la îndemnul Federației ne-am retras-o pentru a nu fi dezafiliați. A fost o decizie abuzivă și am cerut să ne judece TAS-ul, dar Mircea Sandu n-a fost de acord pentru că în regulament nu era trecut acest lucru.
- După atâția ani, care a fost motivul pentru care s-a întâmplat asta?
- La momentul respectiv, în capul comisiilor stătea Florin Prunea, un abuz total! Pe atunci, au avut interesul să rămână Pandurii Tg. Jiu în Liga 1. Sportul a fost o victimă colaterală pentru că inițial nu s-a pus problema ca noi să retrogradăm, ci Petroșaniul. Dar Petroșaniul și-a rezolvat situația, iar cel mai simplu de retrogradat era Sportul. Atunci am alergat cu chitanțele și ne-a închis Federația, ne-a pus bodyguarzi, iar Lupescu cu Prunea nu ne-au lăsat să intrăm...
- A mai existat și puciul fotbaliștilor din 2013.
- Răscoala revoluționarilor de la Sportul. Un fel de revoluție de catifea. Nemulțumiții sau păcăliții cum au fost la vremurile respective. S-au adresat Sindicatului, s-au dus la Mircea Sandu și au spus că n-au fost plătiți de nu știu cât timp și că refuză să mai joace. "Foarte bine faceți, nu mai jucați!", le-a spus. A fost pentru prima dată în istorie când o Federația a încurajat ca unii jucători să nu mai intre pe teren. Mai mult decât atât, Comitetul Executiv a schimbat...
- Ce-a mai schimbat?!
- Când ne-am judecat noi, puteai să depui înscrisuri la prima instanță sau abia la recurs. Atunci s-a decis ca orice înscris depus la recurs să fie înlăturat. Practic, ne-au lipsit de această posibilitatea. Atunci a mai fost și un protest a 80-100 de copii, de 12-15 ani. În spatele lor au fost un jurist, clubul Regal și Claudiu Florică. Noi ne-am trezit că n-am mai avut cu cine juca în competiție!
- Poate a fost o căciulă prea mare pentru tine Sportul!
- Niciodată pentru mine Sportul n-a fost o căciulă prea mare.
{{text}}