Miodrag Belodedici, unul dintre câștigătorii Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București în 1986, plănuia să fugă din țară, să scape de comunism, încă din 1986, dar până la urmă și-a dus planul la capăt în decembrie 1988.
Stoperul Stelei, locotenent în Armata Română, s-a urcat în propria Dacie alături de mamă și de una dintre surori și a plecat la rude în Iugoslavia. Legal, cu pașaport primit de la club, dar cu intenția clară de a evada din România. Ajuns peste granițăz, Miodrag Belodedici a cerut azil politic şi a mers să se legitimeze la Steaua Roşie Belgrad.
Tică Dănilescu, unul dintre cei mai cunoscuți și cei mai galonați șefi de club din fotbalul românesc a ajuns la Steaua imediat după ce Steaua câștiga Cupa Campionilor Europeni și a stat în Ghencea până în 1999, fiind implicat în fuga lui Belodedici din România.
Invitat la „Prietenii lui Ovidiu”, Constantin Dănilescu a povestit evenimentele de acum 33 de ani, atunci când Belodedici a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru trădare! Odată cu căderea regimului comunist, Miodrag Belodedici a fost grațiat.
„Îl făcuseră dezertor pe Belodedici, niște tâmpenii!”
- La fuga lui Belodedici din România de ce ai fost singurul pedepsit?
- Trebuia să plătească cineva! Așa era în regimul ăla. Eu, Gavrilă, secretarul de partid, doctorul Stănescu, pe toți ne-a adunat la minister și a picat Tică Dănilescu. Cu toate că raportul a fost de mine, apoi semnat de Gavrilă. Apo..
- Ce raport?
- Un raport că să treacă granița la rude. El avea un pașaport... Granița trecea prin curte pe la el. Sora-sa și ceilalți membri au trecut prin curte printr-un tub din grădina și-au ajuns la unchi-su. S-au întâlnit pe partea cealaltă! A luat-o pe maica-sa cu Dacia... A fost un referat care se făcea când se voia un ofițer să părăsească țara. Minea a fost ultimul care a scris „aprob". Ce vină aveam eu?!
- Și a căzut pe tine totul.
- Trebuia să cadă pe cineva... M-au executat! N-am avut niciun semn! Pe mine m-a anunțat Stănculescu: „Vezi că ai belele!". „Ce s-a întâmplat?". „A fugit Belodedici!". După care a început vânzoleala. Nebuneala! Am dat și cu subsemnatul. Nu m-au lăsat să plec în pregătire, atunci Hagi a sărit: "Nea Tică n-are nicio vină!".
- Nu ai știut chiar nimic?
- Noi n-am mirosit nimic...
- E reală povestea că i-ai dat o valiză și de aici ...?
- Niște tâmpiți! Minte de tâmpiți... I-am dat o valiză, dar eu fusesem cu Balint, Hagi și Belo la Sinaia, să le rezolv Revelionul pentru o vilă.
„Unde avea Belodedici apartamentul era totul gol, mai avea doar mobilă! Nu mai avea haine nu mai avea nimic”
Am fost cu ei trei și mi-au zis că l-am ascuns, că știam, că îl acoperam. Cine dracu știe cine m-a turnat că i-am dat o valiză ca să-și pună haine pentru munte. Habar n-aveam că pleacă Belo! Îl făcuseră dezertor, că era ofițer, niște tâmpenii!
- Zi-mi, te rog...
- Unde avea Belodedici apartamentul era totul gol, mai avea doar mobilă! Nu mai avea haine nu mai avea nimic. Își luase tot, inclusiv banii de la CEC. El a vrut să plece, a plecat și Dumnezeu l-a ajutat la Steaua Roșie unde a mai câștigat Cupa Campionilor Europeni. Oricum, singurul care a plătit din fuga lui Belodedici am fost eu.
- Și te-au executat în ce sens?
- M-au trimis la Scornicești. M-au detașat acolo. Am stat câteva luni acolo și îmi luam salariul de la o unitate militară. Bine că nu m-au trecut în rezervă cine știe ce probleme mai aveam și cu Dinamo! Am stat și pe la Oradea vreo trei, patru etape. În decembrie a venit și balamucul cu Revoluția și am scăpat.
- Unde erai la Revoluție?
- La Scornicești. Am adunat lumea atunci, ne-am înarmat... Am avut trei, patru zile de groază. M-au îmbrăcat și militar, cu o uniformă de la Slatina, să gestionez situația, activitatea. Apoi m-am întors la Steaua și mi-am reluat treaba.
{{text}}