Bogdan Lobonț, 43 de ani, selecționerul României U20, a vorbit în emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” despre Rapid și Dinamo, echipele pentru care a evoluat în Liga 1.
- Lobonț a luat un titlu cu Rapid, prima sa echipă de primă divizie din România, în sezonul 1998-1999. A plecat la Ajax, de unde a fost împrumutat la Dinamo (2001-2002). A revenit în Ștefan cel Mare în 2007 și a stat până în 2009;
- Are două titluri în palmares și cu Dinamo.
Bogdan Lobonț: „Îi dau un sfat lui Horațiu Moldovan de la Rapid”
- E adevărată povestea lui nea Rică Răducanu că ai venit cu geamantanul de lemn la Rapid?
- Am venit cu trenul la București de la Hunedoara, dar e folclor că aveam valiză de lemn. Așa a povestit nea Rică Răducanu. Aveam o geantă mov, nu mai știu ce firmă era, cred că era ceva de mușama. Nea Rică era cu glumele. Am venit cu clasa 1 la vagon de dormit, am ajuns la 6 jumătate în Gara de Nord. Atunci m-a aștept nea Marian Rada.
- Acum ce portați îți plac din Liga 1?
- Horațiu Moldovan de la Rapid, Mihai Aioani de la Farul și Andrei Vlad de la FCSB, Mihai Popa de la FC Voluntari, poate chiar și Eduard Pap de la FC Botoșani.
- L-ai ales primul pe Horațiu Moldovan, că-i rapidist de-ai tăi.
- Am vorbit cu nea Leo Toader și am văzut meciuri ale Rapidului împreună. Horațiu are calități extraordinare, doar că l-am văzut și la Ripensia, iar în momentul în care adversarul se pregătea să tragă la poartă, el face un salt. Să vă uitați cu atenție la el. Face un salt de parcă face sărituri cu genunchii la piept.
- Le mai face și acum?
- Mai soft, dar le face. Dacă el sau cine-l pregătește reușește să-i corecteze saltul ăsta, vă spun că putea să salveze jumătate din golurile pe care le-a luat Rapidul sezonul ăsta. El e cu picioarele în aer și n-are contact cu solul. În momentul când adversarul se pregătește să tragă, iar tu faci saltul ăsta, ce trebuie să faci ca să plonjezi? Trebuie să aterizezi și apoi să pleci. Fracțiunile astea de secundă sunt importante pentru că mingea e deja în poartă!
Ioanițoaia, întrebare pentru Lobonț: „Rapid sau Dinamo?”
- Ești mai rapidist sau mai dinamovist?
- Cioară vopsită! Ha, ha, ha! Am avut o perioadă extraordinară la Rapid. Cu Pancu, Iencsi, Bundea, Bogdan Andone, Dulca, Marinescu. Eram toți jucători tineri.
- Probleme cu Copos?
- Niciodată. Din punctul meu de vedere era un om extraordinar. L-am avut și pe nea Mircea Lucescu antrenor și totul era extraordinar. Să vă povestesc ceva. Țin minte că a spus: „Voi băieți voi pe unde stați?”. Stăteam vizavi de sala Giulești în niște garsoniere. „George, trebuie să facem în așa fel încât să-i mutăm pe băieți de acolo din Giulești și să le găsim niște apartamente într-un bloc ca să stea toți împreună”.
- Avea grijă serioasă de voi.
- Țin minte că ne și ne bastona bine de tot. „Ce faceți voi cu banii din contracte?”. Toți erau „Ahhh! Mașini, mașini”. „Mașini? Luați-vă case! Că dacă aveți prietene o duceți în mașină sau o duceți în casă?”. Ne dădea niște chei extraordinare, dar ne mai și bastona.
- Suporterii din Giulești?
- N-am avut probleme cu ei. Poate doar în sezonul după ce-am câștigat campionatul, când am avut un start mai prost. Ne-a bătut cred că Ceahlăul în Giulești și atunci au fost tensiuni cu suporterii, dar nimic grav. Meciul meu de debut, culmea!, a fost tot într-un meci cu Ceahlăul pe o ploaie fenomenală, cu Adrian Porumboiu la centru și cu Adi Iencsi care-și rupe nasul.
- Băiatul tău este fundaș la echipa a doua a Rapidului?
- Asta a ales el. Eu am avut o discuție cu el acum câțiva ani când a început să joace la 8+1. Dar atunci deja era fascinat de alunecări. Țin minte că-mi cerea și mănuși. „Ce să-ți dau mănuși dacă nu vrei să stai în poartă?”. „Știi că la școala mai joc și eu”. Stop, atunci a ales să joace în câmp. I-am spus: „De ce nu vrei portar? Dacă tu te faci portar eu lucrez cu tine și te fac să fii mai bun decât am fost eu”. Și n-a vrut, a ales să fie fundaș.
Cum era Copos în comparație cu Borcea: „El era mai suporter”
- Vorbeam de Copos. În comparație de Borcea cum era?
- Cristi mai suporter decât Copos. George era mai patron. Nea George avea figura de președinte, de manager, în timp ce Cristi era mai suporter, mai aproape de echipă, care suferea mult când echipa nu câștiga. Foarte multă pasiune a pus pentru Dinamo, era distrus și suferea extraordinar de mult.
Mi-aduc aminte că am avut perioade când făceam egal acasă și suporterii erau supărați. Supărați că făceam egal cu Steaua în Ghencea și noi eram pe locul 2. Acum ce-ar trebui să facă când echipa e în situația în care e? Atunci suporterii îl certau pe Cristi, ne amenințau că ne sparg mașinile...
{{text}}