În doar câteva luni, după septembrie 2021, Emma Răducanu a fost re-asamblată. Operația a început după victoria anti-gravitațională de la Openul American.
O aproape vag-semi-micro-sub-necunoscută a urcat din calificări și a terminat în poza care o arată cu trofeul în brațe. Din acel moment, Răducanu a fost preluată de fabrica de vise, proiecții și cult care dă drumul pe pârtie gloriei, contractelor și idolatriei globale. Fără veste, dar tot timpul, Răducanu a devenit indispensabilă pentru oricine vrea să creadă că e la zi cu divinitatea.
Sponsorizările de lux i-au tatuat biografia și conturile. Premii omagiale s-au îngrămădit spre cineva care a câștigat un turneu mare. Probabil ultimul. Personalitatea sportivă a anului, premiul care laurează, cel mai cel mai atlet britanic, i-a căzut în brațe.
Tyson Fury, campion mondial absolut, a fost scos din ring de noua definiție a valorii: cineva care corespunde etnic și verbal.
Reputația Emmei Răducanu a fost omologată rapid de elite așezate la coadă cu digi-cădelnița în mână. Prinți, actori, staruri rock - oricine e sau a fost declarat cineva - s-au pozat sau au cuvântat cu și despre Emma. British Airways a desemnat-o Ambasador Global. Pacea mondială se simte mai bine, iar războiul din Ucraina mult mai rău.
Prezența Emmei Răducanu într-o discuție despre sensul profund al anilor pe care îi trăim pare deplasată. Însă, tratamentul care a dus la sanctificarea ei mediatică și comercială măsoară perfect nevoile imaginare de care suferim: faima spontană și cultul imaginii.
Până la discuția despre conspirații și noua ordine mondială, un lucru e clar: imaginea guvernează. Noul limbaj care face posibile proiecții instantanee și le așază deasupra noastră n-are rival. Are numai clienți.
Fuga generală de realitate, efort și obstacole continuă. Emma Răducanu nu are altă vină decât profilul de pradă perfectă: tânără, talentată și disponibilă. Restul ține de noile științe oculte care fac progresul sau, mai degrabă, imaginea lui.
{{text}}