Posesorul mănușilor cu care Helmut Duckadam a apărat la Sevilla '86, Marco, un puști de 14 ani, portar cu origini românești, le-a adus la „Clean Sheet”, academia din Laval. Colegii lui au fost încântați să afle povestea și să se fotografieze cu ele.
Cu doi ani în urmă, la aniversarea a 60 de ani de către Helmut Duckadam, Gazeta scria despre familia de români din Canada care deținea mănușile pe care marele portar le purtase în finala de Sevilla, când Steaua cucerea CCE, în 7 mai 1986. Voicu Valentir, un arădean stabilit acolo, le cumpărase cu 3.000 de dolari de pe internet, în 2002, iar mai târziu i le-a predat fiului său, Marco, care începuse să practice fotbalul, tot ca portar.
Antrenament suplimentar pentru tânărul portar
Recent, o echipă GSP a ajuns în Laval, oraș de lângă Montreal, unde Marco locuiește împreună cu familia. Are 14 ani și joacă la CS Saint Laurent, un club din oraș.
În același timp, e și elev la Colegiul Montreal, unul cu profil sportiv. Și, pe lângă antrenamentele de la echipă, lucrează suplimentar, de două ori pe săptămână, și la „Clean Sheet” (expresia folosită pentru o echipă sau un goalkeeper care nu primește niciun niciun gol într-un meci), o Academie care pregătește doar portari.
Este condusă de Rino Angelillo, un canadian cu origini italiene, fost goalkeeper al formației olimpice, care, în urma unei accidentări suferite în tinerețe, a fost nevoit să o ia pe drumul antrenoratului. Și, peste ani, a pus bazele acestei școli speciale.
Marco le-a adus colegilor mănușile lui Duckadam
Într-o sâmbătă în care afară ploua cu gheață, am asistat la un antrenament al „Clean Sheet” pe terenurile indoor închiriate la baza federației de fotbal din Quebec. Nu e nimeni la birouri, e week-end. Dar de pe la 7:15 dimineața, locul a început să prindă viață. Veneau la antrenament vreo 50 de puști, între 8 și 20 de ani. Printre ei, și câteva fete. Mulți au venit însoțiți de părinți, care asistă, în liniște, din tribune.
Marco e acolo. De data asta le-a pregătit tuturor și o surpriză specială. Le-a adus mănușile lui Duckadam. „Prietenii mei mai buni le știu și le admiră de mult timp. Dar acum am vrut să le vadă și restul colegilor mei de suferință, de la «Clean Sheet». Fiindcă aici chiar muncim, nu glumă! Tocmai ca să putem ajunge la performanțe precum cele ale lui Duckadam”, descria Marco ce avea să urmeze. Și nu exagera cu nimic.
Antrenament istovitor la „Clean Sheet”: „Nivel! Viteză! Concentrare!”
După încălzire, condusă de un preparator fizic, toți au fost împărțiți pe grupe de vârstă. Fetele lucrează cot la cot cu băieții, care nu le menajează deloc. La câte o poartă, sub conducerea unor asistenți, toți supervizați de Rino, încep exercițiile.
„Italianul” e peste tot, vocea sa se aude puternic, pe repede înainte: „Concentrare! Vreau concentrare! Asta înseamnă și durere! Vreau nivel! Viteză! Viteză! Go! Go! Speed!”. Vorbește și în engleză, și în franceză, iar elevii se mișcă în ritmul lui.
Sunt circuite extrem de complexe, gărdulețe, jaloane, plonjoane, sprinturi, iar plonjoane, în rafale. Obosești și doar dacă te uiți. Cei de 8-10 ani lucrează la fel ca și cei mai mari, chiar dacă mai au și alt gen de exerciții, de preluare, de lovire a mingii.
Nu se fac pauze, nu e timp de glume. Se mai opresc doar cât să ia o gură-două de apă și apoi o iau de la capăt. Părinții privesc, nimeni nu-și permite să dea vreun sfat. Cel mult o încurajare. Iar vocea lui Rino biciuie: „Nivel! Concentrare! Viteză! Noi nu cedăm, noi învățăm!”. După o oră și jumătate, toți au tricourile ude și respirația sacadată. Nimeni nu a cedat.
„Helmut Duckadam e un portar de legendă”
La finalul sesiunii de pregătire, Rino îi strânge pe toți în jurul său și le vorbește. Îi felicită pentru implicare, pentru efort. Tonul e la fel, alert, hotărât. Nu e doar un profesor, e și un actor care înceracă să le dea din energia lui, ce pare inepuizabilă.
Apoi le vorbește despre Duckadam. Mulți nu auziseră de el și aud pentru prima oară povestea meciului de la Sevilla și a penalty-urilor parate de român. „E un portar de legendă. Să-i mulțumim lui Marco pentru ne-a adus acele mănuși. Priviți-le, fiindcă nu veți avea prea des ocazia să vedeți așa ceva! A fost incredibil ce a realizat!”
Pe rând, puștii se apropie de ele, își fac poze, inclusiv cu fotografiile de la Sevilla. La fel și Rino sau alți colaboratori de-ai săi.
La peste 35 de ani de la victoria din Cupa Campionilor, recordul lui Duckadam stârnește admirație și emoție, chiar și în rândul puștilor canadieni, printre care și câțiva români, care visează să devină portari la marile cluburi ale lumii.
Interviu cu Marco: „Uneori le ating și visez să fiu ca el”
Marco ține mănușile lui Duckadam la el în cameră și adoarme privindu-le.
- Cum ai început fotbalul, Marco?
- M-a dus tata, când eram mic, că a văzut că îmi plăcea să mă joc cu mingea. Dar, sincer, pe teren eram cam leneș, nu prea alergam. Așa că tot tata mi-a propus să încerc în poartă. Mi-a plăcut din prima, să fiu eu cel care salvează echipa de goluri, și acolo am rămas.
- Nu îți era frică de șuturile mai tari, de plonjoane?
- Ba da, la început, mi-a fost. Totuși, îmi și plăcea, așa că am mers mai departe și acum teama a dispărut. Au rămas ambiția și dorința de a ajunge sus.
- Vă cam „omoară” antrenorul...
- Da, e mult mai greu decât la club, însă asta ne face bine. E dur, ne cere mereu mai mult, mai bine, mai repede. Știm că ne ajută să fim mai buni. Altfel nu se poate. Ați văzut, nu se plânge nimeni!
„Vrea să apăr în naționala României!”
- Ce înseamnă pentru tine să ai mănușile lui Duckadam?
- E ceva enorm, au o valoare specială, imposibil de explicat! Sunt mândru că le am, de aceea le-am și adus, să afle toți colegii despre ce a reușit un mare portar român. Mai ales că am fost în România și l-am cunoscut. Ne-a dat cadou o sticlă de țuică purtând numele dânsului și i-am promis că o s-o bem împreună când o să împlinesc 18 ani.
Uneori mai ridic capacul cutiei în care țin mănușile, le ating și visez să ajung mare, ca Duckadam. Iar țelul meu este să devin portar profesionist și să apăr, într-o zi, poarta naționalei României, la un Campionat Mondial! Nu e ușor și cu școala, și cu fotbalul. Trebuie să muncesc mai mult decât alții ca să pot ajunge la cel mai înalt nivel.
- Ai vreun idol?
- Îmi place Neuer. Iar din România, Tătărușanu, cu care am crescut. Acum m-a cucerit și Niță. L-am văzut, se simte că are personalitate, curaj, e foarte determinat, foarte prezent în joc și nu doar prin intervenții în care salvează echipa. Asta și antrenăm aici, nu doar plonjoane sau degajări, ci să fim niște lideri. Să fim cei mai buni!
Am apărat cu acele mănuși doar un meci, în finala de la Sevilla. Mă bucur că au ajuns la un arădean de-ai mei și că reprezintă o motivație pentru tinerii portari din Canada. Ar fi trebuit să fie aici, la un muzeu din România, să le vadă și copiii de la noi. Dacă nu s-a dorit, asta e. Măcar știu că acolo, la Marco, sunt în siguranță.
- Helmut Duckadam
Ce spune Rino Angelillo, patronul „Clean Sheet”
Am călătorit mult prin Europa și am învățat de la cei mai buni. În Canada nu aveam instructori specializați pentru portari, nici cultură fotbalistică. Așa m-am hotărât să fac școala. Am pornit de la 5-6 copii, iar acum avem 320, băieți și fete, de la 8 la 19-20 de ani.
În Canada, un milion de copii joacă fotbal. Au entuziasm, dar nu e nivel. În Europa, de la 17 ani, lucrurile merg în sus, aici, totul devine o luptă, fiindcă puștii nu au unde să joace. Colaborăm cu cluburi din Italia, Belgia, Olanda, Marea Britanie. În ultimii ani, vreo 12 portari de aici au ajuns în Europa. Mulți au obținut burse și evoluează în SUA.
Primul obiectiv al școlii este să ținem copiii departe de străzi, de tentații, de droguri. Apoi, să-i pregătim la cele mai înalte standarde, să ajungă să joace în campionate puternice, să acumuleze experiență și, când revin acasă, să-i pregătească, la rândul lor, pe alții.
Filosofia «Clean Sheet» e simplă. Rolul unui portar nu e doar să oprească mingea să intre în poartă, ci să anticipeze adversarul, să coordoneze echipa. Un portar joacă mingea cam două minute și jumătate pe meci. Și se antrenează 20-25 de ore pe săptămână pentru ca în acele minute să fie perfect.
Am fost recent la Chelsea, unde comentam cu specialiști și „fenomenul Duckadam”. Nimeni nu va mai reuși asta! A fost definiția a ceea ce înseamnă un mare portar.
Duckadam rămâne o sursă de inspirație. Avem și mulți portari români foarte buni. Ce poate fi mai frumos decât să ai un asemenea exemplu din țara ta? Te gândești: dacă el a reușit, pot și eu! Asta da, motivație! A fost fantastic pentru copii să vadă acele mănuși.
Tudor Iordan, premiatul anului la U17
Unul dintre puștii români de la „Clean Sheet”, Tudor Iordan (17 ani), este printre cel mai bine cotați goalkeeperi la vârsta sa din Canada. El a fost desemnat cel mai bun portar la categoria U17 al provinciei Quebec. A și fost selecționat la reprezentativa U18 regiunii, pentru Jocurile Canadiene din acest an. Și fratele său mai mic, Victor (12 ani), se pregătește tot la școala de portari ai lui Rino Angelillo.
{{text}}