S-a închis intrarea artiștilor

În ziua în care Budescu semnează rezilierea cu FCSB, Alibec rămâne în afara avionului cu care CFR pleacă în cantonamentul din Spania

Pe Budescu patronul FCSB-ului îl tot toacă, de mai multe săptămâni. Îl bagă în minutul 86 sau, când începe cu el, îl scoate la pauză. 

Între timp, chiar și în minutele acelea puține pe care le primește, Costică lansează către coechipieri câte un "Hai, bă, să jucăm fotbal!", mai dă un exterior și, în general, nu pare deloc deranjat de criticile din jurul său. De exemplu, a doua zi după ultimul meci la FCSB, în care a intrat iarăși în clasicul minut 86, și după valul de critici la adresa sa, Budescu a tăiat nonșalant porcul.

Geometria lui Costică

Înainte de Anul Nou, în Gazetă a fost un amplu material despre Budescu. S-a procedat ca la problemele de geometrie, dacă mai țineți minte. Ipoteză, concluzie, demonstrație. A reieșit că în linii mari Budescu și-a cam ratat cariera. Trofee interne are foarte puține. 

De regulă, acestea se dobândeau fie înainte de sosirea, fie după plecarea sa. La națională a jucat puțin și multă vreme golurile sale reprezentative au fost cele cu Feroe și cu Kazahstan. Așadar, eșec și sub tricolor! Asta spun cifrele. Suntem obligați să le luăm în seamă, astăzi nimic nu se mai face fără cifre. Iar expozeul colegilor e meticulos documentat.

Între cifre și emoții

Chiar dacă se bazează pe chestiuni concrete, ușor dovedibile, concluzia despre Budescu nu e infailibilă. Pentru unii dintre noi, chiar dacă suntem nevoiți să trăim printre cifre, mai contează și senzațiile. Percepția. Emoția. Chiar plăcerea. 

Din acest punct de vedere, Costică Budescu a transmis mereu ceva. Ne-a făcut să urcăm scările tribunei sau să uităm de telecomandă când e el pe ecranul plat. Mereu poate oferi ceva nou, inedit, reconfortant, e riscant să schimbi canalele că poți pierde acel exterior, acea pasă, acel dribling, acel corner bătut direct în poarta adversă.

Fotbal și rugby

Cam în aceeași situație e și Alibec la CFR. Petrescu nu-l ia în cantonamentul din Spania, fiindcă pentru el întotdeauna va fi mai important în atac un rugbyst ca Debeljuh, care chiar și atunci când marchează, pare să se prăbușească în terenul de țintă advers. 

Sigur că Alibec a oferit puțin în sezonul de toamnă (un singur gol, și acela din penalty) și mai e și povestea cu împrumutul său de la turci. Situație încurcată, mizezi pe el doar dacă ești convins că poate fi decisiv. Iar Petrescu nu e deloc convins de asta.

Peisaj de cramă

Costică a apărut în niște poze, între vechi combatanți ai Petrolului, într-un cadru fotografic deloc "profi". Peisaj de cramă, damigene, cârnați atârnați, murături. Dar s-ar putea să fim noi prea pudici, în fond, la Oktoberfest, și Lewandowski se îmbracă în șpilhozeni bavarezi, cu bretele, și defilează cu halba de-un litru în mână. 

E greu de spus că Budescu va merge la Petrolul, un salariu ca al lui e foarte greu de onorat de o divizionară (încă) secundă, iar punțile sufletești reciproce dintre el și clubul care l-a lansat nu țin de foame. Poate că va merge la Șumudică, să se încălzească la dogoarea "lanternei" turcești. Dar fotografia din cramă probabil că a vrut să arate și altceva. Că nu-i prea pasă, că i se fâlfâie, că viața merge înainte oricum.

Cu cine rămânem?

Dar oare merge? Pentru el, cu siguranță. Mai greu va fi pentru noi. Eforturile de a urmări prima ligă românească pe micile ecrane ne erau răsplătite prin imagini cu unii ca Budescu sau Alibec (dacă mai știți alții la fel, numiți-i!) înfățișându-ne câte ceva din talentul lor, din bucuria lor de a juca fotbal. 

E drept că în ultima vreme ne-au arătat puțin, însă de-acum încolo nu ne vor mai arăta deloc. Rămânem cu ceilalți, cenușiii și triștii fiecărei etape. Vizionare plăcută în continuare!