De-a lungul istoriei sale, începută în septembrie 1948, Universitatea a avut o sumedenie de antrenori mari. De la Valentin Stănescu, Constantin Cernăianu și Gheorghe Constantin la Ilie Oană, Ion Oblemenco și Constantin Oțet. Sau de la Florin Halagian și Emeric Ienei la Sorin Cârțu și Victor Pițurcă.
Există, însă, un nume aproape uitat, dar care a avut un rol decisiv în primele izbânzi ale clubului din Bănie. Este vorba despre Nicolae Oțeleanu. Sau Lache, cum îl strigau prietenii. El a fost "principal" atât la cea dintâi promovare a Științei în "B", în 1954, cât și la saltul în premieră în "A", realizat un deceniu mai târziu.
A jucat fundaș sau mijlocaș
Născut pe 6 ianuarie 1908, Oțeleanu n-a fost oltean. A văzut lumina zilei la Brăila, unde a urmat și cursurile școlare primare. Liceul l-a făcut la București, la "Gheorghe Lazăr", după care a îmbrățișat cariera militară. Și-a desăvârșit studiile la Şcoala de Ofiţeri de la Târgovişte, la Institutul Militar de Educaţie Fizică din Bucureşti şi la Şcoala Specială de Cavalerie.
În paralel, a fost un fundaș sau un mijlocaș de nădejde la Sparta București (1925-'29), la Sportul Studențesc ('29-'33) și la Sporting Chișinău ('33-'37). Printre picături, și-a încercat șansa la câteva formații din Polonia și din Grecia. Fără mare succes.
Medalii peste medalii
Odată cu intrarea României în Al Doilea Război Mondial, în iunie '41, Oțeleanu a participat activ la luptele de pe front. A fost avansat până la gradul de locotenent-colonel, iar ca urmare a actelor de vitejie săvârșite a primit mai multe distincții:
- Ordinul "Steaua României" cu spade şi panglică;
- Medalia pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război de Apărare a Patriei;
- Medalia pentru Eliberarea de sub jugul fascist;
- Crucea cehoslovacă.
În 1953, își începe cariera de antrenor. Mai întâi, unde altundeva?, la Armata Craiova. În '54, soarta îl duce la Știința, cu care urcă imediat din "C" în "B".
Promovare în ultima rundă
Urmează mai multe sezoane învolburate, în care a pregătit o mulțime de echipe din zona Olteniei. În pauza dintre turul și returul stagiunii 1963-1964, conducerea Universității, nemulțumită de locul 8 pe care-l ocupau alb-albaștrii, îl demite pe Viorel Călinoiu și îl angajează din nou pe Lache.
După o parte a doua a campionatului în forță, juveții promovează dramatic în "A". Totul s-a decis în ultima etapă, când U a învins acasă ocupanta locului 1, Metalul Târgoviște, cu 3-0! A fost scorul perfect, întrucât, la egalitate de puncte, cum s-a întâmplat atunci, diferența o făceau rezultatele directe. Iar în tur Craiova cedase la Târgoviște cu 1-3.
Rezultate notabile și la Electro
Al doilea mariaj cu Universitatea a mai durat un an și jumătate, până în iarna lui '66. Ultima aventură ca tehnician a lui Oțeleanu a fost la cârma concitadinei Electroputere.
A dus-o și pe aceasta în divizia secundă, în 1968, apoi s-a retras ușor-ușor. Sănătatea n-a fost niciodată punctul său forte.
S-a stins pe 5 mai 1970, la doar 62 de ani. În ultimele luni de viață suferise cumplit din pricina unei boli incurabile.
1meci în națională a avut Oțeleanu, ca fotbalist. S-a întâmplat în 1926, la 6-1 cu Bulgaria
{{text}}