Azi, orice tânăr jucător care izbutește vreo prestație mai acătării în Liga 1 poate avea imediat șansa să fie intervievat de jurnaliști. Înainte de '89 însă, puteai să aștepți ani buni până să apară câteva vorbe de la tine în unicul ziar de profil, „Sportul”.
După ce că ajunsese să aibă doar patru pagini, de multe ori o pagină sau chiar mai mult se pierdeau cu osanelele dedicate „conducătorului iubit” ori „academicienei de renume mondial”. În aceste condiții, ca să oferi un interviu, trebuia ori să fii un superstar de nivelul lui Dobrin sau Balaci, ori să fi fost printre favoriții „monștrilor sacri” ai presei.
Debutase în 1976 și dăduse deja un sac de goluri
Probabil că Sorin Cârțu n-a fost în niciuna din aceste două situații. Astfel că întâiul dialog al său cu un gazetar de la „Sportul” s-a purtat abia în ianuarie 1983. Adică la vârsta de 27 de ani, după 7 stagiuni în Divizia A și după ce înscrisese aproape 80 de goluri în tricoul alb-albastru!
În acel moment, Știința traversa cel mai bun moment din istorie. Era calificată în „sferturile” Cupei UEFA, unde urma să o întâlnească pe Kaiserslautern, iar stadioanele din întreaga țară gemeau de lume când își făceau apariția Ștefănescu, Balaci, Crișan, Cămătaru și ceilalți superfotbaliști din Bănie.
Sorinaccio nu era un titular fix în formula lui Constantin Oțet. Chiar și așa, marca pe bandă rulantă. Și, poate mai important, se număra printre idolii tribunelor. Lumea îl iubea pentru că încerca să joace și pentru peluză, nu numai pentru rezultat.
Discuția cu trimisul „Sportului”, Mircea M. Ionescu, a avut loc în cantonamentul de iarnă al oltenilor. Universitatea pregătea duelurile cu „Kaiserii”, programate pe 2 și 16 martie, cu gândul la marea finală.
N-a fost să fie. Filipovici și transversala de pe fostul „Central” știu de ce.
„Puștiule, ai șansa să cucerești țara”
- Sorin Cârțu, ce zici de un interviu?
- Ar fi primul de când joc în Divizia A!
- Și de când joci?
- De la 22 august 1976. Țineți minte ce mi-ați spus atunci, la debutul meu, pe stadionul Republicii, când am învins Progresul cu 5-1?
- Nu!
- Puștiule, ai șansa să cucerești țara, se televizează jocul...
- Și... ai cucerit-o?
- Pe unii i-am cucerit cu tehnica mea, pe alții...
- Pe alții?
- Rămâne să-i cuceresc!
„Iubesc prea mult golul”
- Cum?
- Ratând cât mai puțin și înscriind cât mai mult! Unii îmi reproșează abuzul de tehnică, dar adevărul e că eu caut situațiile cele mai sigure de a marca. Pentru că iubesc foarte mult golul. Dacă golul e și spectaculos, cu atât mai bine. Sunt sigur că, dacă nu ratam atât, aveam mai mult de patru selecții la națională. Iar din astea patru, numai o singură dată titular.
- Sorine, nu crezi că te paște pericolul de a rămâne un... minunat idol de peluză, atât și nimic mai mult?
- Știu că jocul meu fantezist place peluzei, însă știu și că, la 27 de ani, trebuie să plac și tehnicienilor. Cunosc și ce trebuie să fac. Să mă concentrez mai mult în fazele de gol. Pentru că, deși am avut un an foarte bun, nu pot uita că am ratat titlul de golgheter la finalul campionatului trecut, când n-am reușit să transform un penalty, acasă, cu Progresul, iar Puiu Iordănescu a câștigat cununa cu un singur gol avans.
- În turul acestui sezon, ai înscris doar cinci goluri!
- Cinci, dar mai e și restanța cu Târgoviște, acasă! Iar liderul clasamentului golgheterilor, Grosu, n-are decât 13. În turul trecut am avut șapte goluri. Mă bate gândul să încerc anul acesta titlul de golgheter. Craiova n-a mai avut un asemenea titlu de la Oblemenco încoace. Până atunci însă, „dubla" cu Kaiserslautern. Va fi greu, dar cursa mea pe 2 martie începe!
6 trofeea cucerit Cârțu, ca jucător: 2 titluri ('80, '81) și 4 Cupe ale României ('77, '78, '81, '83)
7 selecțiia adunat Sorinaccio la prima reprezentativă. A jucat la 1-3 cu URSS, 2-0 cu Cipru (1979), 1-0 cu Danemarca, 2-0 cu Suedia (1982), 0-2 cu Iugoslavia, 1-0 cu Italia și 2-2 cu Polonia (1983)
„Acum, dacă dă unu' două goluri, presa îl cere la națională!”
La aproape patru decenii de la acel moment, Sorinaccio comentează cu o undă de regret interviul: „Am fost o generație în contratimp, dacă pot spune așa. Pe cât de buni am fost, pe atât de lipsiți de șansă. Mai ales după 1975-1980, lucrurile o luaseră razna de tot. Cei de la Dinamo sau de la Steaua erau ceva mai des băgați în seamă, provincialii mai greu... A trebuit să avem acel parcurs formidabil în Europa ca să afle oamenii și despre noi câte ceva. Astea erau vremurile, nu mai putem schimba nimic. Din păcate, ne-am născut prea devreme. Să fi prins eu timpurile de acum... Nu vedeți? Dă unu' două goluri, gata, presa face presiuni să fie chemat la națională! Eu am peste 100 de goluri doar în Divizia A și abia am strâns câteva selecții”.
Cel mai talentat din Craiova Maxima a fost Sorin! Nu întâmplător a ajuns cel mai bun antrenor dintre noi
Ilie Balaci
Unul dintre regrele mele e că n-am evoluat mai mult la națională. Știți cum e, fiecare selecționer cu favoriții lui. Eu n-am fost favoritul nimănui. Nu învinovățesc pe nimeni, însă consider că meritam mai mult. În special în perioada '82-'84, să zicem, care a fost cea mai bună a mea. Eram «copt» ca vârstă, iar prin cupele europene mă descurcam binișor
Sorin Cârțu
107 goluriare Cârțu în prima divizie, în 283 de meciuri, toate pentru Universitatea
11 goluria marcat Sorin pentru alb-albaștri în cupele europene, în 37 de partide, record pentru clubul din Bănie
{{text}}